candela

href="http://alliekatzgraphics.com/candle1.php">


Candle - Comments and Graphics Glitter

luni, 16 august 2010

Cum sa-ti exprimi emotiile

EXPRIMAREA EMOTIILOR(Lise Bourbeau)

Iatã un capitol pe care, desigur, îl asteptai cu nerãbdare.
În primul rând, ce este o emotie? O emotie este o tulburare, o agitatie trecãtoare provocatã de ceva din interior. Un efect al unei cauze exterioare. Majoritatea emotiilor îsi au sursa în sperantele noastre. Apar în noi pentru cã nu stim sã iubim. Luându-si forta din afarã, emotia epuizeazã „doza” noastrã de energie.
Dragostea vindecã si ura distruge! Emotiile nãscute din urã sfârsesc prin a-si distruge stãpânul.
Ce înseamnã „a exprima” o emotie? Iatã o întrebare importantã. Unele persoane m-au abordat, de multe ori, pentru a gãsi un rãspuns la urmãtoarea problemã: „Urmez o terapie de ani întregi. Mi se spune sã-mi exprim emotiile, fãrã sã se specifice ce înseamnã asta. N-a stiut nimeni sã mã lãmureascã. Trebuie sã plâng, sã urlu, sã sparg farfuriile? Ce trebuie sã fac?”.
Acesta e motivul care m-a determinat sã pun la punct o metodã care a dat rezultate. O emotie pe care nu stii s-o stãpânesti se va repeta în mod constant în situatii similare. Sã luãm exemplul unui sot care are obiceiul de a-si umilii sotia în fata întregii familii. Dacã ceva îi displace, va alege momentul când e adunatã întreaga familie pentru a i-o spune. Sotia trãieste o emotie. În sufletul ei se simte furioasã si se întreabã de ce sotul nu îi vorbeste atunci când sunt singuri, numai ei doi. Dacã îi face o scenã la întoarcerea lui acasã, asta nu o ajutã cu nimic. Sotul va continua sã se poarte la fel si întreaga situatie se va repeta. Nu simti cã adeseori revin în viata ta emotii din tinerete sau din adolescentã, fiindcã n-ai gãsit o cale potrivitã pentru a le exprima?
Iatã mai multe moduri de a exprima emotiile. Probabil te vei recunoaste într-unul din aceste exemple. Un mod întâlnit foarte des: acela de a mânca sau bea din cauza unei emotii. Credem cã o gustare bunã ne va ridica moralul. Ca si înghitirea de pilule pentru nervi, drogarea, privitul la televizor, mersul la film, dormitul, o baie caldã…
Iatã diferite moduri de a ne manifesta, diferite reactii provocate de furie: unii se aseazã pe un scaun si reflecteazã, asteptând momentul potrivit pentru a clarifica situatia cu persoana în cauzã. Altii fumeazã. Unii preferã sã ignore totul si-si înãbusesc furia ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Altii plâng. Fac curat, mesteresc câte ceva prin casã sau, pur si simplu, stau îmbufnati. Unii îsi vor consuma energia fãcând sport uneori violent, în vreme ce altii îl vor acuza pe cel cu care s-au certa, direct sau la telefon.
Anumite persoane vor râde, pretinzând cã n-au fost afectate cu nimic. Vor spune: „O sã-l iert. La urma
urmei, nu e vina lui, nu stie ce spune”, refuzând astfel sã-si asume vreo responsabilitate.
Unul din modurile cel mai des întâlnite de a reactiona la supãrare constã în a merge sã te plângi unei terte
persoane: unii sunt specialisti în a-si deserta sacul în fata altcuiva!
Exemplu: sotia vine acasã de la serviciu si-i povesteste sotului tot ce nu i-a mers bine în ziua respectivã, exprimându-si astfel proasta dispozitie datoritã discutiilor cu seful sau cu o colegã. Procedând astfel, nu face decât sã tulbure relatia dintre ei. Nimeni nu are nimic de câstigat vorbind astfel sau ascultând pe altcineva. Femeia care îsi varsã nervii asupra sotului asteptând ceva de la el. dupã ce trece în revistã toate problemele, vrea sã fie consolatã si doreste sã i se dea dreptate. Când el rãspunde asteptãrilor tale, ea se simte satisfãcutã: „Ah, ce bine e sã vorbesc cu tine. Întotdeauna stii cum sã mã calmezi”.
A rezolvat oare problema care o frãmânta? Ce a fãcut, de fapt? A apelat la energia sotului ei. Cu timpul, el va simti cum se goleste de energie si, în cele din urmã, asta va distruge relatia dinte ei. Va avea tot mai putin chef sã comunice cu ea fiindcã nu existã un schimb de energie. Aceeasi situatie poate sã aparã între prieteni. Cel care vorbeste se va umple de energie, dar doza nu e decât temporarã. În zilele urmãtoare o va lua de la capãt cu altcineva care e dispus sã-i asculte necazurile.Victima care îndurã sau tolereazã acest mod de manifestare nu are nimic de câstigat, fiindcã se lasã golitã de toatã energia sa.
Existã o solutie. Mai întâi, sã asculti politicos si rãbdãtor persoana în cauzã. La sfârsit, îi spui: „Acum,
spune-mi ce-ai de gând sã faci ca sã-ti rezolvi problema?”.
Îti va rãspunde: „Ce vrei sã fac? Nu am de ales, nu sunt eu de vinã, asa cã nu e nimic de fãcut”. Atunci îi explici cu delicatete cã nu te intereseazã sã-l asculti vorbind despre problemele sale, pentru cã de fapt acestea îi fac plãcere. Dacã nu vrea sã facã nimic ca sã le rezolve, înseamnã cã încã nu-i sunt de ajuns. Îi place sã aibã probleme, adicã le hrãneste prin gândurile sale, le dã energie si ele se amplificã în mod automat.
Probabil te va socoti dur si nedrept. Sau poate cã, dimpotrivã, va fi suficient de socatã pentru a-si da seama cã e timpul sã facã ceva cu viata sa. Dacã se folosea de tine numai pentru a se „rãcori”, te va lãsa în pace si va recurge la altcineva. Tu ti-ai pãstrat energia, nu ai pierdut nimic. Asta e diferenta între a împãrtãsi emotiile cu cineva si a „i le vârî pe gât”.
Când încerci sã te simti mai bine vorbind despre problemele tale, pur si simplu, sã scapi de ele pasându-le altcuiva. În schimb, a împãrtãsi o problemã cu cineva înseamnã a povesti tot ce ni s-a întâmplat sau ce ni se întâmplã în prezent cu scopul de a gãsi o solutie pentru a remedia situatia. Împãrtãsindu-ne problemele, nu asteptãm nimic de la celãlalt. De aceea, e foarte important ca doi parteneri de viatã sã învete sã-si împãrtãseascã orice bucurie si orice supãrare din viata lor ca doi prieteni. Aceasta presupune sã-ti asumi rãspunderea pentru tot ce ti se întâmplã.
Dupã cum ai constatat, existã multe feluri de a exprima o emotie. Cele mai rele sunt situatiile în care nu faci nimic, pretinzând cã nu te deranjeazã. În acest fel, îti „înghiti” emotiile, le ascunzi undeva în adâncul tãu.
De multe ori auzim vorbe de genul: „N-o sã mã cobor într-atât încât sã-i spun cã m-a înfuriat”. „Înghitirea
emotiilor” poate duce la un exces de greutate si antreneazã automat si alte deficiente fizice.
Se spune cã „boala” finalã a emotiilor înãbusite este cancerul. Emotiile ascunse multã vreme în tine
sfârsesc prin a exploda, ceea ce provoacã si „explozia” celulelor corpului tãu.
Dacã plângi, tipi, pleci la plimbare sau te apuci sã faci sport e deja mult mai bine decât sã-ti înãbusi
sentimentele – e pur si simplu o anumitã formã de exprimare.
Îti sugerez un mod prin care sã-ti exprimi emotiile. Odatã ce vei fi fãcut acest exercitiu – cu adevãrat, din toatã inima –, nu vei mai fi afectat de emotii, chiar dacã în viata ta apare o situatie absolut identicã. Vei constata cã situatia e aceeasi, dar emotiile nu mai apar. E minunat, nu-i asa? Te poti debarasa de toate emotiile neplãcute pe care le trãiesti încã din tinerete.
În primul rând, este foarte important sã identifici emotia, sã stii ce se întâmplã. E vorba de vinovãtie, fricã, furie, dezamãgire, frustrare, neliniste, ranchiunã, agresivitate? Oricare ar fi emotia respectivã, e suficient sã o identifici.
A doua etapã e ceva mai dificilã. Este vorba despre a-ti asuma rãspunderea pentru ceea ce simti. Sã accepti cã tu esti cel care ti-ai provocat aceastã emotie. Te-ai lãsat influentat din exterior, de ceea ce ai vãzut sau auzit, când de fapt ai fi putut avea o atitudine total diferitã.
Exemplu: te întâlnesti cu una din prietenele tale cele mai bune, care e îmbrãcatã cu o rochie nouã. Privind- o, nu te poti împiedica sã constati cã nu-i vine deloc bine culoarea. Dupã pãrerea ta, o face sã arate mult mai în vârstã si tenul îi pare mai sters. Îti spui în sinea ta: „Ar trebui sã-i fac un serviciu si sã-i spun cã nu- i vine bine culoarea asta. N-ar trebui sã-ti mai ia asemenea rochii. Trebuie sã-i spunã cineva. Cred cã nu-si dã seama”. Deci te hotãrãsti sã fii sufletul caritabil care s-o ajute.
Prietena ta are trei posibilitãti. Prima: sã-ti multumeascã. „Frumos din partea ta cã mi-ai spus. E prima datã când îmi cumpãr ceva de culoarea asta. Ti-a trebuit mult curaj ca sã te încumeti sã mi-o spui. Îti multumesc pentru pãrerea ta sincerã”. Astfel se bucurã în urma deciziei tale de a-i spune adevãrul altã reactie: preferã sã rãmânã neutrã. „Ei bine, e dreptul meu sã-mi placã sau nu o culoare”. Si astfel nu va tine cont de pãrerea ta. În cea de-a treia variantã, se înfurie si-si spune în sinea ei: „Nici nu i-am cerut pãrerea, de ce îmi spune asemenea lucruri? Eu n-am întrebat-o nimic! Când o sã aparã o ocazie… o sã-mi iau revansa: o sã-i spun în fatã ce nu-mi place la ea!”.
Luând în considerare al treilea exemplu, fie cã furia a fost sau nu exprimatã, trebuie sã gãsim cauza. Ce a
provocat aceastã emotie? Comentariile sau felul în care au fost interpretate?
Toate emotiile au aceeasi sursã: gândirea. Niciodatã nu sunt de vinã ceilalti. Niciodatã. Fãrã exceptie.
Potrivit legii responsabilitãtii, tu singur esti rãspunzãtor de emotiile tale.
Sã revenim la exemplul sotului care-si umileste nevasta în fata rudelor. Femeia ar avea o atitudine total diferitã dacã si-ar asuma rãspunderea propriilor emotii. Ar trebui sã încerce sã-l priveascã altfel pe sotul sãu: „Bietul om, probabil cã-i este fricã de mine dacã nu e în stare sã mi-o spunã când suntem singuri. Cum mã port cu el? Ce atitudine am fatã de el, de vreme ce-l înfricosez asa de mult încât nu îndrãzneste sã-mi spunã pãrerea lui? Oare sunt prea autoritarã? Îl ascult cu adevãrat când îmi spune ceva, sau mã grãbesc sã-i impun pãrerea mea?”.
Dacã-ti asumi rãspunderea de a culege ce ai semãnat, vei privi situatia dintr-un punct de vedere complet diferit. Dacã e o situatie care apare în mod curent în viata ta, întreabã-te ce anume din atitudinea ta provoacã aceastã reactie la sotul tãu. E mai bine sã-ti asumi rãspunderea decât sã te înfurie felul lui de a reactiona. Vei constata cã de multe ori încerci sã-l schimbi si s-a întâmplat sã-l critici în fata altor persoane, chiar în absenta sa. Atitudinea pe care o are reprezintã felul sãu de a-si reclama spatiul vital. Se simte sufocat de atitudinea ta autoritarã. În acelasi timp, nu e foarte constient de asta, de aceea se lasã dominat de instinctul de supravietuire. De fiecare datã când simte nevoia sã te critice, el vrea de fapt sã spunã: „Nu vreau decât sã-mi recapãt spatiul vital. Simt cã mã sufoc!”. Nu o face cu rãutate. Pentru tine, acesta e numai un semnal care te avertizeazã cã ai intrat în spatiul altcuiva. El încearcã deci sã si-l recapete.
Asumându-ti responsabilitatea, emotiile tale se vor risipi încetul cu încetul. Furia pe care o simti fatã de
sotul tãu dispare. Observându-l mai atent, îl vei vedea în cu totul altã luminã.
A treia etapã presupune sã te duci sã vorbesti cu persoana în cauzã. Dacã ti-ai acceptat rãspunderea cu toatã inima, aceastã etapã nu e necesarã. Totusi, eu te sfãtuiesc sã o pui în practicã tocmai pentru a verifica dacã ai actionat cu inima si nu cu mintea. Foarte putini oameni detin notiunea de responsabilitate totalã. De aceea, la prima încercare, esti tentat sã spui cã ai actionat cu adevãrat cuin ima, când de faptmin tea e cea care te-a îndrumat. Nu serveste la nimic sã te minti pe tine însuti.
Iatã, cu privire la situatia de care povesteam mai sus, o modalitate de a te exprima. Deci, te întorci acasã împreunã cu sotul. Îi explici ce ai simtit în cursul serii când te-a umilit si clipele de furie îndreptate împotriva lui. Dupã ce te-ai gândit bine, ti-ai dat seama cã ai tendinta sã intri în spatiul sãu si de multe ori încerci sã îl schimbi. Acum întelegi cã atitudinea lui era o încercare de a-si recãpãta drepturile. Nu te-ai gândit la asta pânã acum.
Astfel exprimi tot ce-ai trãit. E important sã o faci numaidupã ce ti-ai asumat întreaga responsabilitate. Dacã nu te crezi rãspunzãtoare de supãrarea ta, cuvintele tale vor reprezenta mai curând o acuzatie decât o împãrtãsire a sentimentelor. Dacã îi vorbesti astfel: „Vreau sã-ti spun cã m-am simtit frustratã si foarte supãratã când m-ai umilit asa de tare fatã de toatã lumea”, se va simti acuzat. Tot asa se va simti si dacã i-
ai spune: „O sã încerc sã nu mã mai supãr, probabil ai tu motivele tale”. Va întelege cã esti furioasã din vina lui. Numai de s-ar putea schimba si sã înceteze sã te mai umileascã în fata întregii familii! Dacã s-ar schimba, ai fi mai fericitã si nu te-ai mai supãra pe el… Un vechi proverb spune: „Cu cât te tii mai tare pe pozitii, cu atât ti se opune o mai mare rezistentã”. Cu cât vrei sã-l schimbi, cu atât situatia se va repeta.
Fãrã îndoialã, îti va promite cã întâmplarea nu se va mai repeta, dar curând te vei gãsi din nou în aceeasi situatie. Dupã câte cred eu, mijlocul cel mai eficient este sã fii cinstit cu tine însuti si sã accepti cã tu esti cea care, prin atitudinea ta, o determini pe cea a sotului tãu. Legea responsabilitãtii ne învatã sã acceptãm cã tot ce ni se întâmplã e rodul faptelor si gândurilor noastre. Printr-o practicã cotidianã perseverentã, vei ajunge sã-ti asumi aceastã responsabilitate.
Stãpânirea emotiilor cere enorm de mult exercitiu. Cunosc foarte putini oameni care pot spune cã n-au nici o emotie într-o zi sau alta. Încearcã sã-ti imaginezi o situatie în care cineva se apropie de tine si-ti vorbeste despre sentimentele pe care le-a trãit în urma a ceea ce i-ai spus si cum si-a dat seama cã el/ea e singura rãspunzãtoare. Aceastã discutie imaginarã te va face sã te apropii mai mult de persoana în cauzã. De aceea e bine sã-ti exprimi orice emotie!
Dacã trãiesti un sentiment de furie si reusesti sã-l stãpânesti, sumându-ti rãspunderea, e foarte bine, dar dacã nu-l exprimi fatã de persoana în cauzã, pierzi o ocazie idealã de a-ti exprima dragostea; aceasta ar crea o legãturã puternicã între voi, fie cã e vorba de un cuplu, de prieteni sau de pãrinte si copil.
Când, odatã responsabilitatea asumatã, apare o situatie asemãnãtoare, nu vei mai trãi sentimentul de mânie si frustrare. Aceasta nu va mai reveni. Vei observa cã, pe mãsurã ce te eliberezi de emotii, dispar si vechile tale supãrãri, poate ai avut anumite sentimente fatã de fratii, surorile, prietenii tãi, sentimente pe care le-ai pãstrat în tine multã vreme si n-ai îndrãznit niciodatã sã le exprimi. Ai tinut totul în tine, crezând cã ei erau singurii rãspunzãtori. Depinde numai de tine sã încetezi sã-ti mai înãbusi emotiile, sã-ti asumi responsabilitatea lor si sã le exprimi fatã de cine trebuie. Vei simti nu numai o schimbare interioarã, ci si una fizicã. Talia ta se va subtia, chiar dacã esti deja subtire.
Centrul emotiilor este situat între inimã si ombilic. De aceea talia se îngroasã cu vârsta, atât la femei cât si
la bãrbati. Totusi, s-a constatat cã fenomenul e mai vizibil la bãrbati. Ei îsi „înghit” deseori emotiile.
Printre miile de persoane care au învãtat sã-si stãpâneascã emotiile, am vãzut producându-se schimbãri radicale. Unii au pierdut o grosime de aproape 6 degete din jurul taliei în decurs de douã sau trei luni. Au fost si persoane care n-au pierdut din greutate, dar si-au subtiat talia în mod vizibil în numai 7 sãptãmâni (durata unei sesiuni de cursuri la Centrul „Ascultã-ti corpul”).
E usor sã constati cã acesti oameni sunt pe cale sã se elibereze de toate vechile emotii pãstrate în ei multã vreme. Astfel, ei încearcã, în acelasi timp, sã se vindece de unele boli apãrute în urma emotiilor înãbusite. Se poate spune despre ei cã au gãsit antidotul cancerului.
Când înveti sã-ti exprimi emotiile pe mãsurã ce ele apar, te asiguri cã nu vie mai avea niciodatã de ce sã-ti faci griji. Dar asigurã-te cã o faci cuinima si nu cumintea. Nu vei avea nimic de câstigat dacã nu esti sincer cu tine însuti. Vei sti singur dacã o faci cu inima numai în momentul în care vei vorbi cu persoana în cauzã.
Dacã speri cã îsi va schimba felul de a fi în urma a ceea ce i-ai povestit, e încã mintea cea care te îndrumã. Nu-ti asumi în totalitate rãspunderea pentru emotiile tale. Când accepti, nu ta mei deranjeazã nimic la celãlalt, chiar dacã situatia se repetã, chiar dacã nu esti mereu de acord cu el. Ce usurare!
Alt exemplu: sã presupunem cã te deranjeazã usile deschise ale dulapului. Te simti foarte nervos, chiar furios, când cineva din familie lasã usile de la dulap deschise. Când, în sfârsit, îti dai seama cã e vorba numai de un detaliu banal în viata de zi cu zi si cã, în fond, nu prea conteazã pentru tine, pentru viata ta, dacã usile sunt deschise sau închise, îti spui: „Eu sunt cel care doreste sã fie închise usile de la dulap. În consecintã, eu trebuie sã le închid”. Din acel moment, nu mai trãiesti nici o emotie. Usile deschise nu te mai deranjeazã. Vei constata cu surprindere cã cei din familie le închid fãrã mãcar sã-si dea seama. Nu mai simt cã tu vrei sã-i schimbi. Când în inima ta totul a fost acceptat, nu mai existã nimic grav, nimic nu te mai supãrã. Ce usurare!
Înainte de a trece la capitolul urmãtor, e foarte important sã-ti împãrtãsesti cuiva cel putin o emotie. Poate fi una din trecut care, nefiind niciodatã exprimatã, continuã sã existe în tine, sau o emotie pe care o vei trãi astãzi sau mâine, în urma unui eveniment. E foarte important sã o exprimi tu însuti, dupã ce ti-ai asumat rãspunderea ei, si sã-ti dai seama cã n-ai stiut sã iubesti.
Pune în practicã cele trei etape enumerate mai sus si vei vedea cât bine poate sã-ti facã. Vezi, totul revine la aceeasi idee: sã accepti dragostea din fiecare vorbã, gest sau gând. A trãi o emotie înseamnã sã te simti amenintat când, în realitate, trebuie numai sã facem fatã cuiva care se exprimã altfel decât noi sau care nu-si iubeste propria viatã.
Afirmatia pentru zilele urmãtoare:

ÎMI ACCEPT TOATE EMOTIILE SI STIU CÃ AM PUTERA SÃ LE STÃPÂNESC, ASUMÂNDU-MI RESPONSABILITATEA SI EXPRIMÂNDU-LE FATÃ DE PERSOANA ÎN CAUZÃ.

Un comentariu:

  1. Este adevarat, in marea parte a timpului ne "inghitim" emotiile, pentru ca avem impresia ca, daca le-am exprima deschis, am face un rau celorlalti, sau, dimpotriva, ca in acest fel ne expunem slabiciunile si devenim astfel vulnerabili. In primul caz, confundam sentimentul de vinovatie cu asumarea responsabilitatii; in al doilea, inlocuim libertatea cu nevoia de control.
    Multumesc, Margareta, pentru acest articol minunat. Sunt lucruri pe care intr-un fel le stiam de mult, dar nu am reusit niciodata sa le exprim intr-o maniera atat de clara ca aici.

    RăspundețiȘtergere