Powered By Blogger

candela

href="http://alliekatzgraphics.com/candle1.php">


Candle - Comments and Graphics Glitter

joi, 31 decembrie 2009

Sucurile naturale-diferite cure

Retete corecte pentru prevenirea si vindecarea diverselor boli

Generalitati

* Sucurile se obtin din legume si fructe proaspete, de buna calitate, cultivate cu ingrasamant natural, curatate, spalate si stoarse prin centrifugare.
* Sucurile se prepara zilnic, ca sa fie proaspete, conditie esentiala pentru calitatea lor. Se poate prepara intr-o singura repriza toata cantitatea necesara pentru o zi si se pastreaza la rece, la frigider, in sticle inchise, astupate, de unde se scoate in portii de cate o cana (150-200 ml), cu o jumatate de ora inainte de a fi consumat, pentru a se incalzi la temperatura camerei. Sucurile nu se fierb, nu se incalzesc la foc, nici nu se folosesc re
ci de la frigider, ci numai la temperatura camerei.
Prin expresiile crud si cruditati, nu se intelege faptul ca vegetalele trebuie sa fie necoapte (de exemplu, prin mar crud nu se intelege mar acru), ci faptul ca vegetalele nu sunt prelucrate.

Directii de tratament

* Pentru intarirea sistemului imunitar si vindecarea unor boli cronice, cura cu sucuri tine doua luni.
* Pentru cancer, diabet, dereglari hormonale, cura de sucuri dureaza intre 6 luni si un an, pana la vindecarea totala. Cura cu sucuri nu este exclusiva, ci dublata de o alimentatie bazata pe cruditati. Dupa terminarea curei, se introduc, treptat, si alte alimente naturale, bogate in enzime: germeni de grau, lapte nefiert, galbenus de ou, zarzavat fraged, embrioni de seminte, lactate preparate in casa din lapte crud, integral, de la tarani.
* Alte alimente necesare in cura de cruditati: 1 kg grau cu putere de germinare; seminte de in, nuci (nedecorticate); seminte de floarea-soarelui (decorticate); hrisca; diferite soiuri de nuci; plante aromate; drojdie de bere; faina de soia; sare de mare; ulei de floarea-soarelui, masline, in, presat la rece; usturoi mult si ceapa.
* In timpul curei cu sucuri se interzic total sarea, indulcitorii artificiali, painea din comert. Este permisa doar painea preparata in casa.

Reteta ideala de sucuri

Cantitatile reprezinta cantitatea de sucuri necesare pentru o zi: 500 ml morcov, 200 ml telina, 150 ml varza alba, 90 ml castravete, 60 ml pastarnac, 60-120 ml patrunjel, 90 ml gulie, 60-120 ml salata, 90 ml sfecla rosie (se bea imediat singur sau amestecat cu suc de morcovi), 50 ml cartofi - baut imediat neamestecat cu nimic, 500 ml mere. (Se poate bea tot timpul curei si dupa ce inceteaza celelalte sucuri, pana la vindecare.)

Observatii

a) Sucul de sfecla rosie se pastreaza si la frigider. Se face separat si se bea recomandat imediat, dar merge si pastrat la frigider cateva ore.
b) Sucul de mere se va bea inaintea mesei, de exemplu la orele 10 si 16. Se poate continua tot timpul curei pana la vindecare. (In boala leucemiei se poate mari cantitatea de suc de sfecla rosie pana la 300-400 ml/zi - numai cine suporta)
c) In bolile de nervi se poate mari cantitatea de suc de telina pana la 350-400 ml/zi, timp de doua luni.
d) Pentru ulcer, gastrite, colite, sucurile vor fi compuse din: morcovi, telina, varza alba, castravete, cartofi.
e) Pentru bolnavii cu metastaze, cu dureri mari, care vomita, se vor folosi pentru inceput numai sucurile pe care acestia le suporta (cantitatile nu vor fi obligatorii pentru cei care nu suporta).
f) Sucurile se beau cu inghitituri rare, bine amestecate cu saliva.
g) Nu se pastreaza de pe o zi pe alta.
h) La copiii sub 14 ani se administreaza o patrime din doza adultului.
i) Sucurile se pot bea separat sau amestecate dupa gust, cu exceptia sucurilor de sfecla si de cartofi care se beau separat. Nu se amesteca sucurile de legume cu sucuri de fructe, pentru ca dau balonari.

Apa de tarate de grau

Dupa terminarea curei de sucuri, ca bautura se foloseste apa de tarate de grau.
Reteta: 5 linguri tarate proaspete de grau la 1 litru de apa rece se tin de seara pana dimineata la loc racoros. A doua zi se consuma zeama (apa de tarate). Se agita sticla din cand in cand si se strecoara. Se prepara zilnic, sa fie proaspata, cu apa de izvor sau de fantana buna. In timpul curei de sucuri si cruditati se bea apa de izvor, nu apa minerala.
ELENA NITA IBRIAN

Sursa: Formula As

Argila-pamantul care vindeca

Alaturi de alte minunatii naturale care ne intaresc si ne redau sanatatea, argila ocupa un loc de frunte. Ieftina si usor de administrat, fara efecte secundare si urmari nocive, este un adevarat panaceu pentru o multime de boli. Pentru a-i cunoaste mai bine insusirile, am apelat la un "maestru" al tratamentelor cu argila, de numele caruia se leaga mii de cazuri de boli vindecate, certificate de peste un deceniu, prin scrisori publicate in revista "Formula AS": MIRCEA BOCAN

- Intr-un eventual repertoar al terapeutilor carora cititorii revistei noastre le multumesc pentru vindecari, dvs. ocupati un invidiat loc de frunte. Cum se explica succesul "de masa" al tratamentelor dvs. cu argila?

- Argila este un produs natural, pe care Dumnezeu l-a lasat omenirii, altfel nu s-ar putea explica toate efectele terapeutice pe care le are asupra organismului. Succesul argilei este garantat de compozitia ei: un amestec complex de substante minerale foarte bine dozate, care au efecte antimicrobiene, absorbante si adsorbante exceptionale. Datorita faptului ca argila este bazica, are si importante
proprietati antioxidante, care prelungesc viata. Chiar daca cercetatorii nu au putut demonstra stiintific modul de actiune al argilei, efectele ei benefice asupra organismului uman sunt incontestabile. In Romania, succesul argilei ALGO se datoreaza in mare parte revistei dvs. Se spune ca nimeni nu este profet in tara lui; asa am patit si eu. Incercarile mele de a convinge anumite persoane sa consume argila nu aveau ecou, cu toate ca efectele ei terapeutice erau demonstrate. De asemenea, foarte putini transmiteau mai departe informatii despre rezultatele curei cu argila sau erau dispusi sa recunoasca faptul ca, intr-adevar, argila i-a vindecat. Dar dupa ce au citit primul meu interviu publicat in "Formula AS", situatia s-a schimbat radical. As putea sa scriu un roman despre toate peripetiile prin care am trecut, pentru ca a existat si-o povara, pe langa bucuria de a-mi vedea popularizat tratamentul. Nu am fost pregatit, din punct de vedere psihologic, sa fac fata cererilor enorme care veneau din partea cititorilor dvs.

- Dupa zece ani de vindecari confirmate prin intermediul revistei "Formula AS", e cazul sa consideram tratamentele dvs. cu argila drept sigure. E momentul unei recapitulari a acestui succes medical.

Boli digestive

- Avand un efect bactericid foarte puternic, argila este indicata in toate bolile aparatului digestiv.
Pamantul care vindeca: ARGILA

Mircea Bocan, un "maestru" al tratamentelor cu argila

In 2006, doi cercetatori germani au luat premiul Nobel pentru medicina, demonstrand stiintific faptul ca Helicobacter Pylori este responsabil de aparitia ulcerului si a altor boli digestive. Argila elimina in mod natural Helicobacter Pylori si, fiind bazica, neutralizeaza excesul de acid gastric din stomac, are efect cicatrizant, iar rezultatele in remedierea problemelor digestive sunt absolut formidabile - procentul de rezolvare este aproape de 100% in colite, ulcere, colite ulceroase, gastrite, gastro-duodenite etc. Practic, celulele sanatoase sunt foarte bine protejate de pansamentul gastric pe care il face argila, celulele bolnave se refac spectaculos, iar cele moarte sunt eliminate.
Din pacate, efectul argilei este mult diminuat la persoanele care au facut tratamente indelungate cu antibiotice. In Romania, tratamentul cu antibiotice se practica dupa ureche. Au aparut antibiotice foarte puternice, iar efectul lor este absolut devastator asupra florei intestinale, asupra protectiei pe care o avem in colon si in intestin. Sunt publicate pe Internet mai multe materiale care sustin ca folosirea antibioticelor favorizeaza aparitia cancerului de colon. In facultatea de chimie, pe care am absolvit-o, profesorul nostru de medicamente ne-a spus: "Timpul va hotari daca descoperirea antibioticului a fost un castig sau o pierdere pentru omenire. Cu cat antibioticul se va perfectiona, cu atat microbii vor fi mai puternici. Iar cum terenul de lupta dintre antibiotic si microbi este organismul uman, acesta va fi ravasit". Acum imi dau seama ca a avut mare dreptate... Or, se stie ca flora colonului, odata distrusa, se reface abia dupa 10 ani, in conditii naturale. Va pot da ca exemplu doua femei, vecine de scara, la care analizele de laborator au evidentiat Escherichia Coli. Una dintre ele s-a vindecat complet, in trei saptamani, numai cu argila, iar cealalta, luand aceeasi doza de argila, nu s-a vindecat nici dupa doua luni. Descurajata de lipsa efectelor, m-a sunat sa-mi ceara sfatul. Am intrebat-o daca a luat multe antibiotice si mi-a confirmat ca facuse tratamente cu multiple antibiotice, timp de doi ani. I-am recomandat sa continue cura cu argila inca o luna si problema s-a rezolvat. In urma cu 20 de ani, nu exista vreo persoana care sa consume argila si sa nu-si rezolve toate problemele digestive. Acum, sunt cazuri la care este nevoie de prelungirea curei si cu 2-3 luni, in aceleasi doze sau chiar in concentratii marite, pentru ca microbii sunt mult mai rezistenti, din cauza excesului de antibiotice.

Polipi intestinali

Se stie ca polipii intestinali sunt foarte periculosi, fiind considerati principala cauza in dezvoltarea cancerului de colon. Mama unui prieten a fost internata la spitalul din Targu-Mures, unde i s-au depistat la rectoscopie mai multi polipi, unii dintre acestia de dimensiuni mari, care si sangerau. Medicii au hotarat sa o opereze de urgenta, dar din cauza unei afectiuni cardiace severe, acest lucru nu era cu putinta. A consumat argila timp de trei saptamani si dupa aceea a inceput sa lucreze din nou. Mergand la control, a mai facut o rectoscopie si nu mai avea nici unul din cei noua polipi evidentiati anterior. Initial, medicii au fost uluiti; ulterior, au declarat ca analiza anterioara fusese gresita...

Boli tiroidiene
Pamantul care vindeca: ARGILA


La bolile tiroidiene, cura interna cu medicamente este de baza, dar foarte importante sunt si cataplasmele cu argila, care ajuta la diminuarea sau chiar eliminarea nodulilor tiroidieni. Aici trebuie mentionat un lucru extrem de important: cataplasmele nu se refolosesc! Din pacate, exista foarte multe persoane cu boli tiroidiene in Romania, si nu pot sa nu asociez aceste boli cu consumul de sare iodata. In 2002, cand am auzit ca in Romania se va consuma obligatoriu numai sare iodata, m-am alarmat, si pe buna dreptate. Nu inteleg de ce atatea persoane, care nu au probleme cu tiroida, trebuie sa faca obligatoriu un tratament cu iod. Glanda tiroida poate foarte usor sa treaca din hipoactivitate in hiperactivitate, ca urmare a excesului de iod din organism. Din fericire, argila regleaza glanda tiroida, indiferent cum este ea: hiperactiva sau hipoactiva. Recomand, in acest sens, sa folositi sare grunjoasa bruta, pe care puteti s-o rasniti cand aveti nevoie!

Ulcer varicos

Cataplasmele cu argila au rezultate exceptionale in ulcerul varicos. O femeie din Alba-Iulia avea ulcer varicos de mult timp, facuse gangrena si era in prag de amputare a piciorului. O infirmiera de la spital a venit la mine disperata, nu mai putea sa suporte mirosul acestei gangrene purulente, care erodase tot tesutul (osul era complet dezvelit). Fiul bolnavei, medic de profesie, a incercat timp de 21 de ani sa-si trateze mama, prin cele mai bune metode medicale, dar nu a putut sa faca nimic, a tinut doar boala pe loc. Argila, in numai 3 saptamani, a vindecat-o complet, a eliminat infectia si a cicatrizat rana. Rezultatul m-a mirat si pe mine, nu credeam ca poate avea un efect atat de bun si rapid.

Stres, depresii

Argila are efecte pozitive in remineralizari, stres, depresii, boli psihice. Se stie ca stresul determina o eliminare rapida a mineralelor de care avem nevoie in procesele chimice extrem de complexe, ce asigura buna functionare a organismului. Prin cura cu argila, se asigura aportul optim de minerale naturale, astfel incat stresul si depresiile dispar, iar unele dintre simptomele pacientilor cu boli psihice sunt diminuate considerabil, ca urmare a imbunatatirii activitatii cerebrale. Multi consumatori folosesc sintagma "Mi-a revenit pofta de viata", ceea ce cred ca spune mult despre efectul argilei asupra psihicului uman.

Infectii urinare, insuficienta renala

Pamantul care vindeca: ARGILA

In cazul infectiilor renale de orice fel, argila face adevarate minuni. Mai ales la rinichii sanatosi, care s-au imbolnavit din cauza infectiilor (amigdalita, carii etc.), vindecarile cu argila sunt exceptionale. Si eu am suferit de insuficienta renala si m-am vindecat, atunci cand medicii ma pregateau pentru dializa. Argila este un remediu eficient, verificat pe mii de cazuri... Trebuie sa se stie ca si in situatia in care s-a inceput dializa, mai sunt sanse de vindecare, mai ales daca insuficienta renala este in stadiu primar, se face doar o dializa pe saptamana sau chiar mai rar. Exista si cazuri mai grave (cand rinichiul nu mai este functional sau cand bolnavul are chisturi renale), la care argila nu are nici un efect. Ajuta la diureza, dar nu poate vindeca.

Enterocolite, toxiinfectii alimentare

Toxiinfectiile alimentare se rezolva spectaculos cu ceea ce eu numesc "doza de cal" - o formula neacademica, dar foarte sugestiva. Se ia un borcan de 800 de grame, se umple jumatate cu argila si jumatate cu apa, apoi se amesteca pana ce se dizolva si se bea integral, intr-o singura priza. In circa o ora, bolnavul nu mai are absolut nimic. Altfel, o toxiinfectie alimentara presupune internare, spalaturi gastrice, perfuzii si, de regula, raman sensibilitati in zona digestiva care cauzeaza colite si alte probleme. In caz de intoxicatii alimentare, se recomanda doze mari de argila, inclusiv mestecata. Explicatia este foarte simpla: suspensia de argila este solubila integral in sucul gastric si este absorbita in sange. In colon si in intestinul inferior, mineralele din argila ajung mai greu - doar prin irigarea sanguina. Daca mancam argila, aceasta panseaza practic tot tractul digestiv. Nu toti oamenii suporta argila, cu toate ca nu are nici un gust. Este ciudat, deoarece unii consuma ape minerale sulfuroase, altii beau ceaiuri amare, doar pentru ca aud ca le face bine. Argila nu are nici un gust si reuseste chiar sa elimine mirosul si gustul unei ape care nu este potabila. Totusi, unii isi fac probleme ca ar putea sa le provoace greata, dar nu este cazul.

Calculi renali si vezicali

Depunerile de pietre la rinichi sau in vezica urinara se rezolva absolut spectaculos cu argila. Trebuie sa pun accent pe faptul ca persoanele care ajung la operatie se vor opera din nou, deoarece, prin dereglarea echilibrului glandular, oxalatii si uratii sunt produsi in exces. Atunci, formarea calculilor renali se va face la acelasi interval sau chiar mai curand. Argila actioneaza asupra calculilor existenti, ori prin dizolvare, ori prin macinare; practic, face schimb ionic cu oxalatii sau cu uratii (nu stiu exact ce substanta influenteaza chimic), si pe ceilalti ii macina si ii elimina. Pacientii nu stiu ce fel de calculi au avut - spun ca pur si simplu au disparut. Altii povestesc ca la ecografie s-au depistat calculi de dimensiuni mult mai mici, apoi au observat ca elimina nisip in urina. Important este faptul ca argila, pe langa curatarea rinichiului, restabileste echilibrul glandelor endocrine, si astfel nu mai apar in exces oxalati sau urati, substantele care produc calculii renali. Dispare astfel si riscul de refacere a pietrelor, in conditiile in care se face si o cura de intretinere cu argila, care nu are efecte secundare.
Argila nu are efecte in bolile vezicii biliare! Daca exista depuneri sau calculi la vezica biliara, argila nu ajuta sau chiar poate provoca reactii adverse.

Diabet

Am avut persoane cu valori ale glicemiei foarte ridicate, dar care nu erau dependente de insulina. Trebuie sa pun accent pe faptul ca, in momentul in care un organ este scutit de efort, isi pierde functia (pancreasul in diabetul insulinodependent, rinichiul la bolnavul care face dializa, glanda tiroida la bolnavii care iau anumiti hormoni etc.). Daca se face tratament cu insulina, cu cat acesta este mai indelungat, cu atat sansele de vindecare scad. Persoanele pe care le-am tratat noi au avut rezultate remarcabile, in decurs de trei luni: de la valori ale glicemiei peste 400 au ajuns la valori in jur de 90, care au ramas stabile, insa fac si acum cura de intretinere cu argila.

Dezintoxicant general

Argila are efect antitoxic demonstrat, mai ales in cazul metalelor grele. Argila inglobeaza particulele de metale grele, daunatoare pentru organism, si le elimina. Multor persoane, la prima cura de argila, li se tulbura puternic urina. Rinichiul incepe sa functioneze mai bine si argila inglobeaza aceste toxine, pe care le elimina. De asemenea, transpiratia si materiile fecale sunt foarte urat mirositoare, dar acest aspect demonstreaza tocmai faptul ca anumite substante toxice sau infectii sunt eliminate din organism! Exista si alte cure de dezintoxicare, insa nu si pentru metalele grele. D-na Marioara Godeanu de la Institutul de Ecologie Aplicata a facut studii asupra efectului argilei noastre, in cazul intoxicatiilor cu mercur, cadmiu, arsen, plumb si derivati ai acestora. (Atentie, unii din acesti derivati se folosesc si in vaccinurile antigripale, pentru sterilizare!) S-a constatat o eliminare aproape completa a mercurului din organism, in cure de lunga durata (cateva luni), cu cantitati mari de argila. Apare o relatie directa intre cantitatea de argila consumata si cea de mercur eliminata. Studiile d-nei Godeanu au demonstrat ca argila se poate folosi si profilactic, in bolile profesionale, de persoanele care lucreaza in medii toxice.

Cancer

Argila are efecte benefice pentru bolnavii de cancer, atat ca adjuvant in tratamentul oncologic clasic (ca detoxifiant al organismului), cat si prin efectul antioxidant, fiind dovedit faptul ca radicalii liberi favorizeaza aparitia cancerului.
Pamantul care vindeca: ARGILA

In "laboratorul" din curtea casei

Am avut un caz care dovedeste ca argila actioneaza asupra celulelor canceroase: un doctor in medicina, care practica stomatologia in Canada, s-a repatriat acum cativa ani in Romania si a luat argila pentru diabet. Si-a rezolvat complet glicemia, dar a observat in timpul curelor cu argila scurgeri de mucus de culoare maronie prin scaun. M-a sunat sa ma intrebe ce se intampla si i-am explicat ca argila are o mare putere de detoxifiere si elimina produsii nedoriti in organism. Ulterior, a facut mai multe analize, a ajuns si la Institutul Oncologic "Fundeni", unde i s-a diagnosticat un cancer de colon. A fost operat. Medicii de la clinica de oncologie l-au asteptat la revenirea din anestezie si l-au intrebat ce tratament anticancer a facut inainte de operatie. De regula, tumorile nu sunt bine localizate, iar celulele canceroase din jurul lor trebuie complet extirpate, printr-o zona de siguranta. Or, in cazul lui, tumora era perfect localizata, izolata de tesuturile din jur. Atunci el si-a dat seama ca numai argila putea sa aiba acest efect. Argila nu i-a vindecat cancerul, dar a fost inca o proba ca, daca se consuma in mod regulat, sansele de a face cancer sunt mai scazute.

Mastile cu argila

- Utilizarea argilei in tratamentele cosmetice este bine cunoscuta. Aveti experienta si in materie de frumusete?

- Am realizat o formula speciala de pulbere de argila, pentru prepararea mastilor cosmetice si a cataplasmelor. Mastile pot fi preparate in combinatie cu mai multe ingrediente, in functie de tipul de ten pe care se aplica. De exemplu, pentru tenul gras, merge foarte bine masca cu suc de castravete. Ingredientele necesare prepararii diferitelor masti de frumusete sunt tiparite pe ambalajul argilei pentru tratamente cosmetice. In toate cazurile, argila are efect antimicrobian, curata tenul in profunzime, ii confera catifelare si stralucire. Am avut cazuri foarte grave - tineri cu acnee purulenta (care s-au tratat ani de zile prin cabinete dermatologice, fara nici un rezultat), care dupa trei saptamani de cura interna si externa si-au rezolvat problema. Sunt persoane pe care nu le-am recunoscut dupa tratament, asa de mare era transformarea. Efectul argilei in acnee este mai mult decat benefic, dar unii prefera sa aplice doar mastile, zilnic. Astfel se rezolva problema doar temporar, pentru ca adevarata cauza nu este eliminata.

- Ce recomandari aveti pentru cititorii nostri?

- Argila nu ar trebui sa lipseasca din nici o gospodarie, mai ales in cazul persoanelor cu boli cronice. Cura cu argila se face timp de trei saptamani; se bea de trei ori pe zi apa foarte tulbure, in care s-a dizolvat argila. Sunt persoane care recomanda sa se bea doar apa limpede, dar acest lucru este gresit, pentru ca argila nu este solubila in apa. Daca o decantam, noi bem doar o apa purificata, nu facem cura cu argila.

- Cat costa o doza de argila?

- La comenzile directe, prin telefon, pretul argilei care ajunge la consumatori este de circa 40 lei, din cauza scumpirilor repetate la posta si transport; noi nu am majorat pretul argilei ALGO, de cand o comercializam in Romania. Coletul contine 2 kg de argila sub forma de bulgari, cantitate suficienta pentru cura de baza si cateva luni de cura de intretinere. Cat despre argila ambalata in cutii de 1 kg, care se vinde in farmacii si reteaua magazinelor Plafar, nu cunosc adaosurile pe care le practica distribuitorii si vanzatorii.

Tratamente cu seminte

Tratamente cu seminte

Inainte sa se transforme in plante verzi, semintele contin energii uriase

Reteta magica pentru alungarea bolii si a batranetii

In colectia mea de informatii adunate de la vindecatori populari, care pastreaza inca in amintire leacuri si remedii stravechi, exista o metoda mai putin obisnuita de intrebuintare terapeutica a semintelor, care aminteste de practicile medicinei magice. Primavara, cand se imbolnavea un vindecator al satului, el transmitea semintelor informatii despre afectiunile care il deranjau, pentru ca in procesul de dezvoltare, plantele sa fie saturate cu substantele necesare pentru vindecarea personalizata. Se folosea urmatoarea procedura: semintele uscate se tineau in gura, nu
mai putin de 9 minute, pe urma se strangeau intre palme, timp de 30 secunde, palmele deschise se apropiau de gura si se sufla pe seminte, apoi 30 de secunde se tineau sub razele soarelui, in timp ce vindecatorul statea cu picioarele goale pe pamantul unde urma sa planteze semintele. Pentru ca efectul terapeutic sa fie si mai mare, gaurile pentru seminte se faceau cu degetele picioarelor si se scuipa saliva in fiecare adancitura. Odata bagate-n pamant, semintele se udau peste 3 zile (in nici un caz in ziua plantarii). Dupa incoltire, in timpul cresterii, se "comunica" cu plantele, iar in zilele cu luna plina, planta trebuia "mangaiata", trebuia sa fie atinsa. Plantele crescute in felul acesta se foloseau nu numai pentru vindecare, dar si pentru intarzierea imbatranirii, cresterea capacitatilor mentale, aduceau linistea sufleteasca, ajutau sa se renunte la vicii. In felul acesta "alimentul devine medicament...".

Reteta siberiana cu petrol lampant

La inceputul secolului XX, vracii rusi din Siberia foloseau petrolul lampant, care patrunde usor in piele, pentru diverse metode de tratament. Ca sa nu se irite pielea, petrolul se amesteca cu ulei de floarea-soarelui nerafinat, in proportie 1:5. In amestec se incorpora pulbere din diferite seminte rasnite (in conformitate cu afectiunea pacientului). De exemplu: pentru vindecarea bronsitei cronice, a amigdalitei, faringitei si sinuzitei se prepara o pasta groasa, vascoasa, din seminte de lamai nu prea coapte, pisate si rasnite bine, amestecate cu petrol si ulei. Cu aceasta pasta se frictiona zona organelor respiratorii - cosul pieptului, spate, zona amigdalelor, sinusuri etc.
Pentru obtinerea rezultatelor dorite, trebuie folosite seminte de plante din natura (maces, mar paduret, calin, pin, catina, ienupar, stejar, paducel, scorus-de-munte etc.), mult mai bogate in microelemente si metale rare decat plantele cultivate, din ce in ce mai sarace in elemente vitale. Explicatia e simpla: fiecare planta, in procesul de vegetatie, absoarbe din pamant peste 50 de elemente, pe cand agricultorii folosesc anual ingrasaminte cu cel mult 5-6 elemente, si acelea obtinute pe cale chimica, straine pentru organismele vii.

SEMINTELE DE DOVLEAC



Dietologii din Japonia pun semintele de dovleac (bostan) pe primul loc in tabelul produselor alimentare, deoarece ele contin 36-52% grasimi, vitamine, microelemente si, mai ales, zinc. Semintele de bostan previn sau lupta cu prostatita, cu constipatia si balonarea, sunt diuretice, intaresc muschiul cardiac si rinichii, ajuta la cresterea parului, elimina metalele grele din organism.
Pentru bolile enumerate se prepara "laptele de bostan". Un pahar de seminte se piseaza bine (ideal - intr-un vas de lut), pe parcurs se adauga - putin cate putin - 3 pahare de apa clocotita. Se strecoara, se stoarce bine terciul si se bea lichidul obtinut de trei ori pe zi, cate 1/2 de pahar, inainte de masa.
Ceai de bostan: O alta varianta, la fel de eficienta: doua lingurite de seminte rasnite se infuzeaza in 2 pahare de apa clocotita (de preferinta in termos). Se bea cate un pahar, de doua ori pe zi.
In caz de limbrici (viermi intestinali), se prepara un amestec din 30 g de seminte crude de bostan, cu pielita verde pastrata neaparat, 50-60 ml de apa si o lingurita de miere de albine. Se administreaza pe nemancate, cate o lingurita, timp de o ora, pana se consuma toata doza. Peste 3 ore, se bea un preparat purgativ, peste 30 minute se face o clisma. Pentru copii, doza de seminte este urmatoarea: 10-12 ani - 15 g, 5-7 ani - 10 g, 3-4 ani - 7,5 g; 2-3 ani - 3-5 g.
In cosmetica semintele de bostan se folosesc pentru imbunatatirea si improspatarea culorii tenului. Semintele crude se piseaza bine, se amesteca cu apa clocotita (1:10) si se fierb pana se obtine o pasta omogena care se aplica pe fata pentru 15-20 minute si se spala cu apa calduta.

SEMINTELE DE SUSAN



Cu ajutorul susanului, Ali-Baba deschidea in poveste usile dupa care se aflau comorile ("sezam" este denumirea susanului in limba araba). Semintele de susan contin vitaminele A, B, C, E.
Pentru intarirea si curatirea organismului, se consuma cate 15-20 g de pulbere preparata din seminte, cu putina apa, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute inainte de masa.
Arsurile se trateaza cu un terci din seminte de susan rasnite si apa. Se schimba pansamentele de 2-3 ori pe zi, pana la vindecarea arsurilor.
Daca doriti sa va imbogatiti organismul cu vitamine si minerale, va recomand sa preparati un inlocuitor de sare. Se amesteca 5 linguri seminte de susan, cu 3 linguri seminte de in si 2 linguri de alge marine rasnite. Daca nu aveti alge marine, le puteti inlocui cu o lingura de sare de mare, prajita in prealabil intr-o tigaie uscata. Amestecul se pastreaza intr-un borcan inchis bine.

SEMINTELE DE MARAR

Hipertensiune, dureri de cap provocate de ateroscleroza, insuficienta coronariana cronica: 2 linguri de seminte de marar pisate se oparesc cu 500 ml apa clocotita si se infuzeaza intr-un termos timp de o ora. Se strecoara si se bea cate 100 ml lichid cu 30 minute inainte de masa, de 3-4 ori pe zi.


Artroza si imbunatatirea digestiei: o lingura seminte de marar pisate se infuzeaza in 250 ml apa clocotita timp de doua ore. Se bea cu cate 15-20 minute inainte de masa.
Insomnie: 5 linguri de seminte de marar rasnite sau pisate se amesteca cu 500 ml vin rosu tare (grad ridicat de alcool), se pun pe foc mic 7-10 minute, se infuzeaza o ora si se strecoara. Se beau cate 1-2 linguri, cu 30 minute inainte de culcare.
Insomnie, nervozitate. O lingura de seminte de marar se infuzeaza in 300 ml apa clocotita timp de 30 minute, apoi se adauga peste apa pusa intr-un lighean. Se fac bai de picioare, cate 30 minute, de doua ori pe saptamana.
Glaucom: peste o lingurita seminte de marar rasnite, se toarna 250 ml apa clocotita, se pune pe foc intr-un vas si se aduce pana la punctul de fierbere. Se ia de pe foc si se tine la infuzat o ora. Se consuma cate 50 ml, de patru ori pe zi, inainte de masa, timp de 21 de zile. Dupa o pauza de 10 zile, tratamentul se repeta.
Bronsita, raceala, hipertensiune. Zilnic se consuma cate o lingurita de seminte de marar (pisate sau rasnite) amestecate in ceai sau apa calda. Le puteti amesteca si cu cartofi fierti sau le puteti presara pe o felie de paine.
Incontinenta urinara (la orice varsta). O lingura de seminte de marar se infuzeaza 2-3 ore in 250 ml apa clocotita. Lichidul se pune in termos sau intr-o sticla invelita intr-o plapuma. Se bea toata cantitatea, o data pe zi. Durata tratamentului depinde de gravitatea si vechimea afectiunii.

SEMINTELE DE IN



Conjunctivita: o lingurita seminte de in se infuzeaza 15 minute in 50 ml apa clocotita. Apoi se piseaza pana ce apare un mucilagiu (lichid cleios). Se strecoara si se foloseste pentru spalarea ochilor, de 2-3 ori pe zi.
Urcior. Se incalzesc pe o tigaie uscata seminte de in, se leaga intr-o batistuta si se aplica pe locul bolnav pentru 5-7 minute. Se repeta de 5-6 ori.
Bronsita cronica. Un expectorant bun se obtine din 1/2 lingurita de seminte de in rasnite, care se agita 15 minute, in 150 ml apa. Se strecoara si se bea cate 2 linguri de 3-4 ori pe zi.
Gust amar in gura. Se prepara pulbere din seminte de in. O lingura de pulbere se pune in 200 ml apa clocotita, si se amesteca bine. Se bea cate un pahar dimineata si seara, inainte de masa, timp de 2-3 saptamani.

ALTE LEACURI CU SEMINTE

O alta metoda pentru scaderea tensiunii. Seara, inainte de culcare, se iau 2 boabe de fasole de culoare neagra, se pun in adanciturile de dupa lobul urechilor (cate una la fiecare ureche). Cu degetele se apasa pe lobi 15 minute. Procedura se repeta dimineata, dar si in timpul zilei.
Edeme renale si/sau cardiace, procese inflamatorii, guta, reumatism: o lingura de fasole facuta pulbere (maruntita sau rasnita) se acopera cu 250 ml apa clocotita, se fierbe pe baie de aburi 30 minute, apoi se infuzeaza 10 minute si se strecoara. Se beau cate 2 linguri, de trei ori pe zi, dupa masa.
Insuficienta cardiaca: de 2-3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa, se consuma cate o lingurita de seminte de patrunjel facute pulbere. (Este contraindicat persoanelor cu afectiuni renale!)
Colecistita. Semintele verzi de artar (care nu au capatat culoare galbena) contin elemente care imbunatatesc functionarea colecistului, a ficatului, a canalului cistic. Semintele se usuca la umbra sau la intuneric (nici intr-un caz la soare), se rasnesc bine. Pulberea obtinuta se administreaza cu 20 minute inainte de masa, cate 1/2-1 lingura (conform cu greutatea corporala a pacientului). In timp, dispar durerile in zona ficatului, creste pofta de mancare.
Bronsita cronica cu tuse. O lingura seminte de fenicul se infuzeaza 10 minute, in 250 ml apa clocotita. Se bea de doua ori pe zi cate 1/2 de pahar, inainte de masa.
Bronsita cu dispnee. Jumatate de pahar de ovaz, amestecat cu 2 litri de lapte, se fierbe inabusit, la cuptor, timp de doua ore. Se bea cate un pahar inainte de culcare, in decurs de 14 zile.
Insomnie. Inainte de culcare, se mesteca bine in gura o lingurita de seminte de mac.
Lipsa de iod. Se mesteca bine 8 seminte de mar, care contin doza zilnica de iod.
Dureri de dinti. Se mesteca o lingurita de seminte de mustar, pe partea unde se afla dintele bolnav.
Arsuri la stomac cu regurgitare (ragaiala). Zilnic, se mesteca dimineata, 3 boabe de mazare uscata, inmuiate 8-10 ore in putina apa.
Cistita. Se mesteca si se inghite o lingura de mac, o data pe zi.
Potenta si prostata. Se amesteca 3 linguri seminte de pepene galben, 3 linguri seminte de dovleac si 5 linguri miere de albine. Se folosesc semintele crude, pisate sau maruntite in rasnita de cafea. Se consuma cate o lingura de amestec pe zi.
Hemoragii uterine. O lingura de seminte de pepene verde se piseaza, adaugand pe rand, 3 linguri de lapte. Se consuma de 5-6 ori, la fiecare ora.
Curatarea organismului, reglarea tensiunii. Se spala seara 2 linguri de orez si se lasa pana dimineata in 750 ml apa. A doua zi, se aduce lichidul pana la punctul de fierbere si se lasa 7 minute pe foc. Apa se arunca, iar orezul se mananca fara sare, dimineata pe stomacul gol, dupa care 3 ore nu se mai mananca nimic. Cura dureaza 21 de zile, in care se renunta la fumat, alcool, alimente sarate si foarte condimentate (cu ardei iute, piper negru). Se imbunatateste functionarea ficatului si a rinichilor, de asemenea si a articulatiilor. Se recomanda ca o asemenea curatare sa se faca de doua ori pe an.
Pete pigmentare. In tratamentele populare se folosesc semintele de la mai multe plante:
a) Seminte de patrunjel: 100 g seminte se macereaza in 500 ml tuica, timp de 14 saptamani. Se tamponeaza locurile cu pete cu maceratul obtinut. In acelasi timp, se consuma in stare proaspata, frunze si radacini de patrunjel.
b) Faina de soia se amesteca cu lapte, astfel incat sa rezulte o masa de consistenta mustarului. Se aplica pe fata 30 minute si se spala cu apa calda.
c) Peste 1/2 pahar de migdale se toarna 200 ml apa clocotita, se acopera si se lasa 7-10 minute. Se strecoara si se dau samburii prin masina de tocat, apoi se amesteca terciul obtinut cu zeama stoarsa dintr-o jumatate de lamaie. Se aplica o masca si se tine pe fata 30 minute, apoi se spala cu apa de migdale.
Cancer, pietre la rinichi, afectiunile ficatului. Se aleg stafide mai mari si se introduce in fiecare cate o boaba de piper negru. In prima zi se mesteca bine si se inghite o stafida, a 2-a zi se mananca doua stafide si tot asa, pana se ajunge la 10 stafide umplute cu piper. Se repeta procedura, dar de data asta in descrestere, pana se ajunge la o stafida.
Vindecarea ranilor, escarelor si a ulcerului varicos. Se prepara un unguent dintr-o lingura de pulbere de seminte de ridiche neagra si 3 linguri de unt proaspat. Locul afectat se unge de 2-3 ori pe zi si se acopera cu un pansament steril.
In caz de eczeme, micoze, echimoze semintele de ridiche rasnite se amesteca cu putina apa clocotita, ca sa obtineti o pasta. Se intinde pe o bucata de bumbac, se acopera cu un strat de tifon si se aplica pe locul bolnav, pentru 20-30 minute. Procedeul se repeta de 2-3 ori pe zi.
Litiaza renala. Se prepara pulbere din seminte de morcov, care se consuma cate 1g, de trei ori pe zi. Sau se infuzeaza si se tin in termos, 3 linguri de seminte de morcov, in 600 ml apa clocotita, timp de 8 ore. Se strecoara si se bea lichidul fierbinte, cate 200 ml de trei ori pe zi.
Durerile in gat provocate de raceala se amelioreaza cu 1/4 de pahar de seminte de rodii fierte in 250 ml apa. Se bea lichidul fierbinte.

PRESOPUNCTURA CU SEMINTE
Toata lumea a auzit despre acupunctura si efectele ei uimitoare. Acasa, ea poate fi insa inlocuita (mai ales cand tratamentele medicamentoase sunt contraindicate) prin aplicarea de seminte pe punctele reflexoterapeutice.

Procedeu

Pentru fixarea precisa a semintelor, acestea se aplica pe o banda adeziva, care apoi se aseaza pe punctele respective, iar deasupra se mai lipeste o bucata de banda.




1. Pentru scaderea nivelului de zahar in sange se aplica pe talpa, pe marginea osului calcanean, 3 seminte de porumb, orientate cu varful spre degete.






2. Pentru vindecarea pneumoniei, inainte de culcare se acopera cu seminte de para zonele de sub degetul mare, pe talpa si pe palma.








3. In caz de gastrita, se aplica pe a treia falanga a degetului aratator, o samanta de dovleac sau bostan si se lasa 8-10 ore pe zi, timp de 10-12 zile.










4. Durerile de cap provocate de migrena se diminueaza, daca timp de cateva minute masati punctul care se afla langa unghia degetului mare spre degetul aratator, cu un bob de hrisca sau o samanta de ridiche.











5. Pleurita, emfizem pulmonar. Pentru eliminarea mai usoara a secretiilor, se lipesc 6 seminte mari de in pe palma, pe pernuta de la baza degetului mare.











6. In caz de incontinenta urinara (enurezis), timp de 7 zile, se aplica 2 seminte de struguri, la baza degetelor mijlociu si inelar, cu varfurile orientate in exterior.











7. In caz de hemoragie uterina si menstruatie abundenta, se aplica, pentru 3-4 ore, cate 3 boabe de piper, la baza degetelor inelar si mijlociu.










8. Pentru pielonefrita, se aplica pe laba piciorului, inainte de culcare, cate 2 boabe de fasole neagra, pe partea proeminenta, pe punctele dureroase.











9. Angina pectorala, palpitatii, ischemie miocardica - 5 seminte de calin sau de loboda se lipesc pe pulpa degetului mare, cate 3-4 ore zilnic, si se apasa periodic.












10. Cistita - o samanta de hrisca se fixeaza la baza degetelor mijlociu si inelar (intre ele).
Sursa: Formula As

Strugurii ca medicament

Leacuri populare cu STRUGURI


* Samburii de strugure - sunt la fel de sanatosi ca boabele. Cu ajutorul lor se reglementeaza metabolismul si se combat inflamatiile. Cel mai mare folos aduc samburii organismului obosit si imbatranit. Daca dantura nu permite sfaramarea samburilor in dinti, ei pot fi rasniti, impreuna cu samburi de mar, si inghititi cu putina apa.
* Sucul de struguri. Proprietatile sale terapeutice sunt egale cu ale laptelui matern si ale mierii de albine. Un pahar de suc baut de dimineata ne incarca cu energie pentru o zi intreaga. O multumire deosebita trebuie sa-i aduca sucului din struguri persoanele afectate de ateroscleroza, aritmie, edem cardiac si dispnee, pentru ajutorul oferit inimii si vaselor sanguine, pe care le curata de depuneri de colesterol, intinerind organismul si protejandu-l de infarct miocardic. Persoanelor bolnave de guta sucul le ajuta sa elimine acidul uric, care impiedica functionarea normala a articulatiilor. Pentru tratarea disfunctiilor aparatului locomotor, se recomanda folosirea soiurilor cu bobite de culoare verde si galbena.
Sucul are si efect antibacterian, mai ales cand e preparat din struguri necopti. Folosit in cazuri de raceala scade febra, iar gargara cu suc actioneaza rapid si eficient. Se foloseste si in tratarea tusei, deoarece favorizeaza eliminarea de sputa din bronhii si trahee.
Sucul din struguri verzi se recomanda persoanelor predispuse la alergie.

Tratamente cu struguri

Nu conteaza ce metoda de tratament va alegeti, cu struguri sau suc de struguri, important este sa cunoasteti unele reguli de baza. Astfel:
* O cura dureaza nu mai putin de o luna.
* Zilnic se mananca 2 kg de boabe dulci. Daca ati ales tratamentul cu suc, incepeti cu 1 1/2 de pahar in prima zi, si apoi adaugati zilnic 70-80 ml, in asa fel ca la sfarsitul primei saptamani, cantitatea consumata sa ajunga la 3 pahare pe zi. Sucul se bea in trei reprize, cu 2 ore inainte de masa, sau la acelasi interval dupa masa.
* In timpul curelor, se renunta la produse afumate, conservate in otet, muraturi, mancaruri grase si legume crude, cu celuloza aspra. De asemenea, e bine sa nu consumati lapte, bere, apa minerala si alte fructe. Nu sunt recomandate cantitatile mari de suc persoanelor predispuse la diaree, diabet, obezitate, ulcer stomacal si duodenal.

Boli interne

* Copii cu deficiente in dezvoltare, anemici. Se recomanda tratamentul cu struguri, timp de o luna. Dimineata, pe stomacul gol, se mananca un strugure dulce, de marime medie. Cu 2 ore inainte de pranz, se mananca inca un strugure, apoi altul, la 3 ore dupa pranz. Dupa consumarea strugurilor, gura se clateste cu apa calda, in care se poate adauga si putin bicarbonat de sodiu, pentru protectia smaltului dentar. Copiii devin mai sanatosi, li se imbunatateste vederea, nu se mai imbolnavesc des.
* Tromboflebita cu edem. Un pumn de frunze de vita-de-vie se fierbe 3-5 minute, in 3 litri de apa. Cu fiertura obtinuta se fac bai la picioare. Daca faceti procedura zilnic, toata vara sau toamna, se intaresc peretii vaselor sanguine, se imbunatateste circulatia sanguina. Procedura are si un rezultat mai putin asteptat: buna dispozitie o sa va insoteasca pretutindeni.
Leacuri populare cu STRUGURI

* Stres, depresie. Ca ziua dvs. sa fie plina de optimism, incercati o reteta originala. Tocati 7 frunze de vita-de-vie de culoare rosie, turnati 500 ml de apa fierbinte si infuzati-le 30 de minute, de preferat in termos. Se bea cate o cana dimineata, apoi una la pranz.
* Ochii obositi, cu roseata. Se spala cu tampoane imbibate in ceai din frunze de vita. Stramosii nostri tratau afectiunile oculare cu picaturi de vita-de-vie taiata primavara.
* Herpes. Daca pe buze au aparut primele semne de herpes, tamponati-le cu jumatate de bobita de strugure sau tineti pulpa fructelor apasata pe locul bolnav 10-15 minute. Basicuta inestetica si dureroasa dispare intre timp.
* Obezitate. Supraponderalilor li se recomanda o zi de dieta cu struguri. 2 kg se impart in 5 portii si se mananca in timpul zilei. Strugurii vor curata excelent ficatul si intestinele. Nu se simte oboseala si deprimarea, stari ce apar des in perioada de infometare.

FRUMUSETE

* Masca pentru fata. Strugurii curata bine pielea, o hidrateaza si intaresc capilarele. Cateva bobite albe se taie in jumatati si se sterge pielea fetei si a gatului cu ele. Dupa 15-20 de minute, fata se spala cu apa rece.
* Pilozitate. Bunicile noastre incercau sa stopeze cresterea excesiva a parului pe fata, frecand pielea cu suc de agurida.

PASTRAREA STRUGURILOR

Struguri conservati

* La borcan: Cateva borcane de sticla se sterilizeaza si se usuca perfect. Pe fundul lor se pun radacini proaspete de hrean, bine spalate si taiate bucati potrivite. Apoi se umple borcanul cu boabe de struguri (se poate si in amestec cu boabe de agrise). Inchise ermetic, borcanele se pastreaza la rece.
Leacuri populare cu STRUGURI

* La butoaie: Intr-un butoi de lemn se pun 3 kg de radacini de hrean, la 40 kg de struguri. Butoiul se infunda si se tine la 10-12gr.C, iar in ianuarie, se coboara in pivnita la 1-2gr.C.
* Struguri murati. Se aleg struguri semicopti, cu gust acru-dulce, se pun intr-o galeata si se toarna peste ei saramura obtinuta din 3 lingurite de zahar si o lingurita de sare, la fiecare litru de apa. Deasupra strugurilor se pune o farfurie potrivita si o greutate. Strugurii trebuie sa fie tot timpul acoperiti de lichid, care se adauga dupa necesitate. Peste 3-4 saptamani, muratura este buna pentru consum.
* Marinata de struguri. Se prepara din 500 g zahar, o lingura sare, 7 bobite de piper negru, 5 bucati de cuisoare, o bucatica de scortisoara, 1 1/2 pahar de otet de 9% si un litru de apa. Se aleg struguri cu pielita groasa, se spala bine, se taie in ciorchini mai mici si se pun in borcane, peste care se toarna marinata rece. Borcanele se pun apoi intr-un vas mai mare cu apa rece, astenut cu un prosop gros. Vasul se pune pe foc, se aduce pana la fierbere si se lasa pe foc 5-6 minute. Apoi se da deoparte, se acopera cu capac.

Sursa: Formula As

Totul despre IOD

Un medicament uitat: IODUL

Cand vorbim despre iod, ne gandim de obicei la tinctura de culoare aramie, puternic mirositoare, la care apelam ca sa ne dezinfectam o zgarietura. Dar iodul e necesar si pentru functionarea armonioasa a intregului organism. In randurile care urmeaza va propunem cateva retete vechi, populare, care si-au dovedit eficienta de-a lungul vremii

De ce avem nevoie de iod?

- Simptomele alarmante -

Iodul este o componenta indispensabila a hormonilor tiroidieni, care participa la cele mai importante functii ale corpului. Lipsa iodului produce deficiente energetice care duc la imbolnavire. La femeile insarcinate, lipsa de iod creste riscul de avort spontan sau de a naste prunci cu deficiente mentale. La adulti, lipsa iodului afecteaza grav facultatile mentale, la copii apar deficiente in formarea sistemului nervos si osos etc. Din fericire, lipsa de iod poate fi stabilita dupa unele simptome destul de clare, si anume: afectiunile glandei
tiroide, sterilitate, scaderea capacitatilor de munca mentala si fizica, somnolenta, comportament violent, constipatii persistente, predispozitie la infectii virale, afectiuni cardiace, caderea si subtierea parului, fragilitatea unghiilor. Oamenii cu insuficienta de iod sunt predispusi la boli cronice, la ateroscleroza, hipertensiune, dureri de cap, cresterea colesterolului in sange. Deseori, persoanele supraponderale nu reusesc sa slabeasca din cauza lipsei de iod. La mamicile tinere scade brusc cantitatea de lapte si se opreste lactatia. In perioada de menopauza, la femei, activitatea glandei tiroide se deregleaza. Insuficienta de iod in perioada aceasta poate duce la imbatranire prematura, ingrasare, edeme in zona ochilor si a picioarelor.

Remedii naturale cu iod

Ca majoritatea microelementelor, iodul ajunge in organismul nostru impreuna cu produsele alimentare. Cea mai mare concentratie de iod se afla in pestele oceanic si in algele marine, dar si in nuci, spanac, ceapa, sfecla rosie, morcov, cartofi, mere, struguri si soia. O cantitate mica de iod se gaseste in carne, lapte si oua. Cantitatea de iod din produsele alimentare depinde si de timpul si conditiile de pastrare a lor. De exemplu, cartofii depozitati pierd 64,5% iod din octombrie pana in mai.
* Sos cu iod. Un pahar de laminaria (alge marine) uscate se amesteca bine cu 600 ml apa clocotita. Se acopera cu un capac si se lasa sa se umfle. Se toaca marunt 10-12 cepe de marime medie sau mica si se incorporeaza in laminaria. Se dau prin rasnita de cafea 3 linguri seminte de coriandru, o lingura seminte de chimen, 5-6 boabe de piper alb si 2-3 cuisoare. Condimentele se adauga in alge, odata cu ceapa, apoi se toarna 100-150 ml ulei presat la rece nerafinat si se amesteca bine, cu o lingura de lemn. Se lasa 24 de ore la frigider, apoi sosul este gata pentru consum. Zilnic, se prepara o salata din legume si zarzavat tocate marunt, in care se adauga 4-5 linguri de sos bogat in iod.
* Ceai de lacramioare. Primavara ne aduce primele flori care pot fi folosite in locul medicamentelor scumpe cu iod. In 250 ml de apa clocotita se fierb timp de 2-3 minute 15g flori de lacramioara, dupa care se iau de pe foc si se strecoara. Se beau cate 2 lingurite, de 3 ori pe zi. Nu mariti doza! Planta contine toxine!
* Alge marine uscate (in special - laminaria). Se consuma cate o jumatate de lingurita cu putina apa, inainte de culcare. O cura dureaza 15-30 de zile. Puteti sa repetati dupa o pauza de 2 luni.
* Scorus negru. Se piseaza un kilogram de planta, se amesteca cu un kilogram de zahar sau 700 g miere de albine. Se consuma cate o lingurita, de 3 ori pe zi.
* Scaietele-popii (Xanthium strumarium). O lingura de planta taiata marunt se pune in 250 ml de apa clocotita, se lasa pe foc 10 minute si se infuzeaza sub capac, pana la racire. Se bea cate o lingura, de 5-6 ori pe zi.
* Desene cu iod. Timp de 10 zile, inainte de culcare, se deseneaza cu iod (cu un betisor cu vata) cateva linii verticale si orizontale sub forma de plasa, in zona tiroidei, apoi se infasoara deasupra cu un batic sau un fular de lana naturala.

Remedii rusesti cu iod

Desene cu iod pe piele

* O metoda straveche, folosita de doctorii rusi, este tratarea afectiunilor tiroidei in faza incipienta, folosind aplicatii cu iod, care favorizeaza normalizarea functionarii glandei tiroide in ambele sensuri: atat pentru insuficienta, cat si pentru surplusul de hormoni produsi. Dozele pentru tratament erau prescrise strict individual, folosind in prealabil urmatoarea metoda de testare a pacientului:
Un medicament uitat: IODUL

* Inainte de culcare, pe partea exterioara a bratului stang, la mijloc, intre cot si incheietura mainii, se fac 3 dungi cu iod. Prima dunga se deseneaza o data, usor, ca sa obtinem o culoare deschisa. A doua dunga se deseneaza cu betisorul de doua ori, pe acelasi loc, ca sa obtinem o culoare mai intensa. A treia dunga se deseneaza de 3-4 ori, pe acelasi loc, ca sa obtinem o dunga de culoare inchisa. Dimineata se controleaza care din dungi au disparut complet. Daca pielea a absorbit toate dungile fara a lasa urme, deficitul de iod este mare si tratamentul se face cu aplicatiile de culoare inchisa. Daca au disparut numai primele doua dungi, atunci se folosesc aplicatiile de culoare medie (dunga nr.2). Daca se absoarbe numai prima dunga, se face cura cu culoarea deschisa. Dupa alegerea intensitatii culorii, se stabileste marimea individuala a aplicatiei, care este egala cu marimea palmei de la mana stanga (fara degete). Se decupeaza un oval din carton de marimea palmei, se aplica pe locul unde se face aplicatia si se incercuieste cu un betisor cu vata inmuiat in iod. Apoi, in interiorul zonei incercuite se aplica tinctura de iod, cu ajutorul unui tampon de vata. Tratamentul se face timp de 6 zile, fara pauze, altfel se pierde efectul.
* In prima seara, inainte de culcare, se aplica cartonul si se tamponeaza ovalul din interiorul cercului, pe exteriorul antebratului stang, acolo unde ati facut testarea.
* Se tamponeaza cu iod partea exterioara a gambei de la piciorul stang, la mijloc, intre glezna si genunchi.
* Se repeta pe piciorul drept. La persoanele cu circulatia slaba, iodul nu se absoarbe complet.
* Iodul se aplica pe partea exterioara, la mijlocul antebratului drept.
* Iodul se aplica pe gamba stanga.
* Ultima ungere cu iod se face pe partea exterioara de la gamba dreapta.
Procedeul se repeta de 3-4 ori pe an, in functie de necesitatile organismului.

Iodul albastru

Este un alt remediu folosit cu succes in medicina populara rusa. Mareste rezistenta si vitalitatea organismului, scade nivelul de zahar si de colesterol din sange, imbunatateste elasticitatea vaselor sanguine, subtiaza sangele, regleaza tensiunea, vindeca unele dureri de cap. Preparatul se foloseste cu succes (am rezultate concrete, din experienta personala) mai ales la restabilirea functiilor afectate (vorbirea, memoria si miscarile), la persoane care au suferit un accident vascular-cerebral. Cu cat mai devreme le este administrat bolnavilor (ideal ar fi din a doua zi dupa accident), cu atat mai repede vor merge procesele de recuperare. Preparatul se consuma cu 30 minute dupa masa, amestecat cu lapte caldut, timp de 5 zile. Se face o pauza de 5 zile, apoi procedeul se repeta timp de 1,5-2 luni. Doza maxima pentru adulti este 8 lingurite.
Reteta: Se fierbe un compot din 2-3 mere taiate si 500 ml de apa. Lichidul obtinut se strecoara. Se iau din el 50 ml de compot, se amesteca bine cu o lingurita cu varf de amidon din cartofi, o lingurita de zahar si o lingura cu suc de lamaie. Se aduc pana la fierbere 200 ml de compot si se toarna in amestecul cu amidon. Se omogenizeaza bine si se pune pe foc mic, pentru 2-3 minute, pana se obtine o masa gelatinoasa, care trebuie sa se raceasca pana la 60-65C. In masa obtinuta, se adauga o lingurita cu solutie alcoolica de iod 5%, si se amesteca pana se obtine o culoare albastra uniforma. In functie de greutatea corporala, in primele 5 zile bolnavului i se dau 3-4 lingurite o data pe zi, dupa pauza (conform retetei indicate mai sus) adaugandu-se cate o lingurita la fiecare 5 zile, pana la doza maxima.
La bolnavii de cancer se recomanda consumul de preparat o data la doua zile, incepand de la 4 lingurite. La fiecare 3 zile se mai adauga cate o lingurita pana la doza maxima de 8 linguri.
Bolile aparatului cardio-vascular. Iodul albastru se consuma timp de 14 zile, cate 2 lingurite o data pe zi, apoi cate 2 lingurite de doua ori pe zi, inca 14 zile. Se recomanda cate trei cure in timpul anului.
Profilaxia bolilor si cresterea imunitatii. Se recomanda folosirea preparatului de doua ori pe an - toamna si primavara, timp de o luna, cate o lingurita de doua ori pe saptamana (marti si vineri).

SFATURI UTILE

* La timp de iarna, iodul e un leac foarte eficient impotriva racelilor *
Un medicament uitat: IODUL


* Dureri de gat. Se prepara o solutie pentru gargara din 250 ml apa calda, 1-2 picaturi de iod si o lingurita de sare. Clatirea gatului se face de 6-8 ori pe zi.
* Guturai. Un efect minunat il au inhalatiile de iod. Se scoate dopul unei sticlute cu iod si se inhaleaza mirosul, timp de 30 de secunde, mai intai cu o nara, apoi cu cealalta. Pentru o mai buna eficienta, nara libera se astupa cu degetul. Aerul inspirat se retine cateva secunde, apoi se expira pe gura. Efectul este si mai puternic daca dupa inhalatii se deseneaza pe nari mai multe puncte, cu un betisor cu vata inmuiat in iod.
* Tuse puternica, pleurita, dureri lombare, miozite. Pe locurile afectate se deseneaza (cu un betisor cu vata) o plasa din linii orizontale si verticale, la distanta de 5 mm una de alta.

Alte utilizari

* Dureri de coloana. Se amesteca cate o lingura de iod si una cu suc de lamaie. Cu ajutorul unui tampon de vata, se unge coloana vertebrala de sus pana jos, pe o portiune lata de 3,5-4 cm, inainte de culcare.
* Micoze. Iodul ne ajuta si in lupta cu bolile provocate de ciuperci (eczemele si tricofitia). Se ung locurile bolnave, pielea sau unghiile.
* Vanatai si cucuie. Datorita efectului de resorbtie si antiinflamator al iodului, urmele accidentelor dispar mai repede. Ca sa nu se arda pielea, nu se unge toata suprafata, dar se deseneaza cateva linii orizontale si verticale.
* Bataturile. Timp de 3 zile, dimineata si seara, se unge batatura si o zona mica imprejurul ei, apoi se face o baie calda de15 minute. In apa se adauga o lingura de sare si o lingura de bicarbonat de sodiu. Dupa baie, batatura se freaca usor cu piatra ponce.

Tratamente cu Lugol

In 1880, in Franta, medicul Lugol a preparat o solutie compusa din 5% iod natural si 10% iodura de potasiu. De atunci, ea se foloseste continuu pentru imbogatirea organismului cu iod. Exista o schema cunoscuta: de doua ori pe zi, marti si vineri, se ia cate o picatura (persoanele cu greutate pana la 65 kg) sau cate 2 picaturi (persoanele cu greutatea mai mare de 65 kg).
* In caz de amigdalite, se unge de doua ori pe zi cu lugol mucoasa faringiana.
* Pentru bolnavii cu afectiuni cardiace. Pentru a intari muschiul inimii, in special la acei care au suferit un infarct de miocard, o lamaie mare se taie in doua si se pune fiecare jumatate in paharute de marime corespunzatoare, astfel ca ele se stea cu partea taiata in sus. In cele doua jumatati se scobeste circa un centimetru de miez, se umple cu lugol si se acopera cu celofan. Paharele se tin in frigider timp de 7 zile, apoi se stoarce bine sucul din cele doua jumatati de lamaie si se pastreaza in frigider. Tratamentul se incepe cu 14 picaturi dizolvate in 1/2 pahar de compot din caise uscate si stafide sau decoct din ovaz pisat. In fiecare zi, se adauga cate 1 picatura pana numarul lor va ajunge la 28. Se ia de doua ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa, timp de doua saptamani. Dupa o pauza de doua saptamani, tratamentul se repeta.

Sursa: Formula As

Cenusa,ca tratament

Din timpuri stravechi, oamenii au observat ca cenusa poate fi folosita pentru vindecarea diferitelor boli. Leacul se gasea la indemana, in toate casele, mai ales pe timp de iarna.

In cartile de medicina populara foarte vechi gasim multe recomandari si retete cu cenusa. Ele au si o tenta magica. Astfel, se recomanda folosirea cenusii din 3 sobe, iar in cazurile de boli complicate - din 7. Leacul ideal trebuie sa fie un amestec din mai multe feluri de cenusa, provenita din diferite specii de plante, care aveau astfel un efect terapeutic marit. Cenusa se folosea uscata sau amestecata cu apa si ulei. Oamenii o luau din soba dupa arderea lemnelor si o pastrau in vase inchise, ca s-o aiba la indemana la necaz. Cel mai des era folosita in caz de arsuri, cand presarata pe rana diminua durerea si vindeca arsura.
Daca in
soba ardeau lemne de tei sau mesteacan, femeile scoteau frecvent bucati de carbune, le raceau si apoi le mancau. Procedeul ajuta la imbunatatirea digestiei, a activitatii cerebrale, prevenea insolatia sau infarctul pe timp de arsita.

APLICATII EXTERNE

* Persoanele cu afectiuni ale cavitatii bucale foloseau cenusa bine cernuta amestecata in parti egale cu apa in loc de pasta de dinti. Este un remediu care ne ajuta sa ne pastram dintii si gingiile in stare sanatoasa, pana la batranete.
* Intepaturile de insecte, muscatura de sarpe. Cenusa de vita-de-vie inmuiata in otet, in comprese, se aplica pe locurile vatamate.
* Amigdalita. Din soba se lua cenusa calda, se invelea in batic de bumbac si se lega la gat. Deasupra se leaga un fular de lana. Se tine mult timp, cel mai bine toata noaptea.
* Hemoroizi. Suferinzilor li se recomanda o compresa cu cenusa de vita-de-vie, incalzita pe tigaie uscata si pusa intr-un saculet de bumbac sau invelita intr-o batista.
* Arsuri. Pe locul vatamat se presara cenusa de salcie sau mesteacan si se panseaza. Trebuie sa ramana pe arsura 2 ore. Procedeul micsoreaza durerea si previne aparitia veziculelor.
* Guta cu dureri. Se amesteca 2 linguri de pulbere de carbune cu o lingura de seminte de in pisate, se adauga putina apa calda. Inainte de culcare, pasta obtinuta se aplica pe locul bolnav, se acopera cu celofan si se panseaza.

INFUZII
Remedii cu cenusa


* Hipertensiune. Medicina populara foloseste cenusa de stejar. Intr-un litru de apa clocotita se infuzeaza 24 de ore 4 linguri de cenusa de stejar. Se strecoara prin tifon sau un filtru de cafea si se bea timp de 2 saptamani, cate 3 linguri, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa. Dupa o pauza de 5 zile, cura se repeta.
* Prostatita. O lingurita de pulbere fina, obtinuta din cenusa de tei, se infuzeaza in 200 ml apa clocotita 5-7 minute sub capac. Se bea o data pe zi, timp de 7 zile.
* Hernie ombilicala. Crengute de visin de un an, cu muguri, dar fara frunze, se usuca si se ard pe o tava de metal. Se pastreaza intr-un borcan. O lingura de cenusa se amesteca bine cu un pahar de apa clocotita, se raceste si se bea lichidul caldut de 3 ori pe zi, cu 20-30 minute inainte de masa. Se bea o luna sau mai mult, in functie de vechimea problemei.

BAI

* Ca sa-si protejeze copiii mici de diferite boli, parintii ii spalau in decoct obtinut din crengi de stejar in care se punea si cenusa din soba. Cu aceeasi solutie erau tratati oamenii slabiti de o boala grea sau dupa epidemii.
* Pentru ulcer varicos, se cern 500 g de cenusa de tei sau mesteacan si se toarna peste ea 5 litri de apa clocotita. Cand amestecul se raceste pana la 35-37 de grade, se strecoara prin 3 straturi de tifon. Piciorul cu ulceratie se tine in lesia obtinuta 20-30 minute, apoi se usuca fara sa fie sters cu prosopul.
* Daca rana este amplasata pe corp, se pun de doua ori pe zi comprese cu tifon impaturit si imbibat cu apa de cenusa. Compresa se tine 2 ore, apoi rana se spala cu tinctura de galbenele (o lingura de tinctura la 150 ml de apa distilata).
* Pentru urticarie - de 2-3 ori pe saptamana, corpul se spala cu decoct de cenusa obtinuta din copaci de foioase, de preferat din mesteacan. Un pahar de cenusa se toarna in 4 litri de apa rece, se aduce pana la punctul de fierbere si se ia apa de pe foc. Lichidul se lasa pentru limpezire timp de 24 de ore, apoi se strecoara prin vata sau prin filtrul de cafea si se pastreaza la rece. Inainte de folosire, cantitatea necesara de decoct se dilueaza cu apa calduta, in proportie 1:1.
* Pentru dureri reumatice - intr-un vas emailat se amesteca parti egale de apa si cenusa de mesteacan. Amestecul se pune pe foc, se aduce pana la fierbere si se lasa pe foc mic, 10-15 minute, apoi se infuzeaza 24 de ore. Un litru de infuzie limpezita se toarna in cada cu apa la temperatura de 32 grade, in care bolnavul sta 10-15 minute. Dupa procedura, tot corpul trebuie frecat bine cu un prosop flausat.
* Pentru crampe, dureri de picioare, transpiratie excesiva, sindrom climacteric, dereglari de circulatie sanguina, distonie vegetativ-vasculara - intr-o galeata cu 6-7 l de apa calda se adauga un amestec din 1/3 pahar de sare si 2/3 pahar de cenusa de stejar sau mesteacan. Se incalzeste pana la 38-40 de grade. Picioarele se introduc in galeata si se tin 15-20 de minute, deasupra se acopera cu un prosop flausat sau cu o patura.

Cenusa in gospodarie

* Apa curata. Cenusa este un mijloc ideal de purificare a apei. Intrucat "apa cristalina" este de domeniul trecutului, atat la tara, cat si la oras, un filtru bun pentru apa devine o necesitate vitala. Iata o metoda de fabricare la domiciliu a unui "filtru artizanal".
Remedii cu cenusa

La o sticla de plastic de 3-5 litri, se taie fundul, iar in capac se face un orificiu mic, cu ajutorul unui cui fierbinte (inrosit). Se rastoarna sticla cu dopul in jos, carbunele de lemn faramitat se spala sub un jet de apa rece si se umple in sticla pana la 4/5. Se pune sticla deasupra unui vas in care se va aduna apa curata.
* Purificarea tuicii. Pentru gospodarii care au obtinut cu greu permisiunea europeana de a produce cateva sticle de tuica in gospodarie, carbunele este de mare folos. La fiecare litru de tuica se adauga 50 g carbune de lemn. In timpul zilei tuica se agita puternic de 4-5 ori, apoi se lasa sa se limpezeasca 7 zile. Se varsa tuica cu grija ca sa nu se amestece cu sedimentul si se filtreaza printr-un strat de vata invelita in tifon.
* Dezodorizant natural. Putem sa inlocuim un dezodorizant industrial cu bucatele de carbune din lemn, care absorb mirosurile neplacute daca le punem intr-o cutie perforata sau intr-un saculet din tifon si le asezam in dulap, in frigider, la WC sau in debara. Peste 2-3 saptamani, carbunele se inlocuieste cu o portie noua. Puteti sa restabiliti calitatile carbunilor daca ii tineti in cuptor timp de 3-4 ore, la temperatura de 250-300 de grade.
* Scopuri igienice - persoanele predispuse la transpiratie excesiva sunt sfatuite sa apeleze cu incredere la cenusa. Se pun in incaltari branturi cu carbune, care absorb umezeala si mirosul neplacut, protejeza picioarele de bacteriile nocive. Daca nu le gasiti in comert, presarati branturile obisnuite cu pulbere fina de carbune si acoperiti deasupra cu 2 straturi de tifon.

Sursa: Formula As

Despre catina cu profesorul Ion Brad

Un fruct-miracol: catina

- Schimband putin subiectul, v-as propune sa discutam despre catina, marea dvs. pasiune. Ce noutati au aparut in tratamentul cu catina alba?

- Rezultatele de pana acum sunt surprinzator de bune. In maladiile canceroase, in mod cert, catina dubleaza efectul medicatiei, mareste imunitatea naturala a organismului si, deopotriva, micsoreaza sau chiar elimina efectele secundare nocive ale citostaticelor, cum ar fi caderea parului.
Rezultate mai mult decat incurajatoare am obtinut in SIDA. Cele trei negativari ale unor seropozitivi HIV arata ca sunt pe drumul cel bun, ca efectul imunoinductor al catinei poate fi miraculos. Repet, e vorba de niste pasi. Drumul e lung, dar cazurile exista, fiind confirmate de analize, inainte si dupa tratament.

- Cum se explica efectul anticancerigen al catinei?

- Cum stiti, m-am ocupat de tratarea cancerului in lucrarea mea de doctorat si, impreuna cu alti oncologi (dr. Ciustea, de pilda, care are acum o clinica de specialitate in Mexic), am tratat unele forme de cancer. Aceasta colaborare, dar si studiile ulterioare, au aratat ca dincolo de multimea substantelor active, in catina sunt reversori esentiali in lupta impotriva cancerului. Spre exemplu, acidul dehidroascorbic. E un acid care provine in principal din vitamina A, o vitamina ciudata - care in cantitate mare favorizeaza cancerul, iar intr-un complex metabolic anume, ajuta la vindecare.
Prof. ION BRAD - Alimentele - medicamente sau otrava?


- N-ar fi singura ciudatenie.

- Desigur. De ce persoanele usor hipertiroidiene fac foarte rar cancer? De ce grupa de sange este importanta? De ce persoanele cu B3 sunt cele mai rezistente la agenti patogeni, iar cele mai expuse au A2, 01, AB4? De ce fara vitamina B12 mori, dar aceeasi vitamina se interzice bolnavilor de cancer, pentru ca prin sinteza proteinelor ajuta la diviziunea celulara? Lumea stiintifica si medicala are inca mult de trudit pana la aflarea unor raspunsuri certe.

- In ce alte afectiuni s-a confirmat tratamentul cu catina?

- Paleta afectiunilor tratate este extrem de larga. Extractele de catina sunt imbatabile in arsuri si anumite boli de piele, in psoriazis, de pilda. Nu cu mult timp in urma, un caz de psoriazis generalizat s-a vindecat in doar 6 zile. E de precizat ca tratamentul in bolile de piele trebuie bine individualizat, ca unele forme de psoriazis sunt, de fapt, ori forme precanceroase, ori forme alergice, datorate noxelor profesionale.
Revenind, trebuie subliniat faptul ca extractul de catina mareste spectaculos efectul medicamentelor, cum este cazul in diabet, iar prin calitatile ei de stimulare a imunitatii se adreseaza multor afectiuni - de la boli hepatice pana la boli ale sistemului digestiv.

- Unde se pot gasi produsele din catina?

- Aceste produse se gasesc in unele farmacii, iar uleiul de catina se extrage la Orastie, Bistrita, Bucuresti. Si industria farmaceutica romaneasca a inceput sa foloseasca virtutile catinei, dar chiar si asa, se face prea putin pentru valorificarea acestei imense bogatii naturale, pe care o avem la indemana.

Sursa: Formula As

Piperul,ardeiul iute si hreanul-condimente si medicamente

Focul ascuns in plantele de leac.

Exista in stiinta traditionala a vindecarii cu ierburi un capitol cu totul special: cel al plantelor cu gust "arzator". Cunoscute mai ales drept condimente alimentare, apreciate pentru aroma si gustul lor picant, putini sunt cei care stiu ca au si valoare terapeutica. Semintele si radacinile iuti fac parte din "artileria grea" a medicinii naturale. Mai ales in lupta cu bolile reumatice, respiratorii sau digestive, ele se afla in linia intai. Acum, la inceput de iarna, cunoasterea proprietatilor medicinale ale acestor plante este mai mult decat binevenita, intrucat ele ataca exact bolile produse sau agravate de veni
rea sezonului rece. Cum se folosesc si la ce sunt bune vom afla in continuare:

Ardeiul iute

Nu are o istorie prea lunga in medicina populara europeana, dar... glorioasa. A fost adus in tara noastra in urma cu "doar" trei sute de ani, ceea ce este putin in comparatie cu hreanul, de pilda, care este cunoscut si folosit de peste 5000 de ani. Ardeiul iute si-a gasit insa imediat locul in retetele de medicina populara si, mai nou, chiar in preparate farmaceutice sofisticate. "De vina" sunt proprietatile sale iritative extrem de puternice, care au inimaginabil de multe aplicatii practice. La contactul cu anumite substante din compozitia ardeiului iute, tesuturile corpului omenesc se inflameaza, adica se incalzesc, circulatia sanguina se intensifica si se declanseaza local o reactie naturala de aparare foarte puternica. In plus, aceste procese sunt provocate instantaneu si concomitent, ceea ce face ca ardeiul iute sa vindece sau sa amelioreze semnificativ boli din cele mai diverse.

Dureri de gat - se foloseste un extract in apa de ardei iute, un preparat simplu, dar cu efecte antiinfectioase extrem de puternice, care poate opri racelile chiar in faza incipienta. Iata cum se obtine acest remediu: un varf de cutit de seminte de ardei iute se pune intr-un sfert de cana (50 ml) de apa clocotita, se lasa vreme de 20 de minute, apoi se amesteca cu miere. Se consuma cu inghitituri mici, lasand sa alunece lent pe gat. Efectele sunt imediate.

Rinita (guturai) - se recomanda consumarea ardeiului iute drept condiment, mai ales in ciorbe si supe fierbinti, care ii potenteaza efectul. Substantele continute de ardeiul iute desfunda imediat nasul, intensifica circulatia in zona cailor respiratorii superioare si fac sa creasca temperatura corpului. In cazul in care din cauza guturaiului simtiti ca nu mai aveti miros, inspirati in dreptul unei despicaturi facute cu cutitul intr-un ardei iute.

Lombosciatica - se obtine o tinctura de ardei iute astfel: 20 ardei iuti se piseaza bine, dupa care se pun intr-un borcan in care se adauga un pahar (200 ml) de alcool de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat continutul vreme de zece zile, dupa care se filtreaza prin tifon. Cu preparatul obtinut se fac comprese, care se pun pe zona dureroasa si se tin vreme de 10-30 de minute. Tratamentul se repeta de 1-2 ori pe zi, pana la disparitia durerilor. Are un puternic efect rubefiant asupra pielii, motiv pentru care persoanele sensibile vor aplica remediul cu tinctura diluata.

Crampe musculare (carcei) - este foarte utila introducerea in alimentatie a ardeiului iute. Pe langa faptul ca este bogat in vitamina C, utila pentru sistemul circulator si muscular, are efecte de intensificare a circulatiei sanguine si de crestere a temperaturii corpului. Zilnic, persoanele cu predispozitie spre crampe musculare vor consuma 1-2 ardei iuti si, in plus, vor face urmatorul tratament extern:

Circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci) - se maseaza foarte usor mainile si picioarele cu o solutie preparata din cinci lingurite de ardei iute maruntit (poate fi si boia de ardei iute), jumatate de pahar de otet si jumatate de pahar de spirt, care au stat sapte zile la macerat.

Piperul negru

Este cunoscut in Romania inca din Evul Mediu, fiind cea mai frecvent utilizata mirodenie adusa din zona calda a Asiei. Pe langa binecunoscuta sa valoare culinara (mancarea "fara sare si piper" este de neconceput in traditia romaneasca), piperul are si calitati terapeutice incontestabile. In principal, uleiurile volatile pe care le contine au un efect antiinfectios puternic asupra cailor respiratorii, stimuland, in plus, procesele digestive, actionand asupra aparatului cardiovascular si chiar asupra metabolismului.
Ardeiul iute, piperul si hreanul


Tusea iritativa si tusea uscata - se amesteca doua varfuri de cutit de piper cu patru lingurite de miere si cu putina zeama de lamaie. Pasta rezultata se consuma pe parcursul a 1-2 ore, luand inghitituri mici si lasand preparatul sa isi exercite efectele la nivelul gatului.

Tusea spastica - se pun la macerat vreme de 7 zile, in 200 ml de alcool alimentar, cinci linguri de piper negru si o lingura de cuisoare macinate. Dupa trecerea perioadei de macerare, preparatul se filtreaza. Va rezulta un fel de... foc lichid, care se administreaza diluat in apa sub forma de gargara. Are o actiune antitusiva extrem de puternica. Substantele volatile din piper si din cuisoare exercita pur si simplu un efect anestezic asupra terminatiilor nervoase de la nivelul gatului, declanseaza reflexul de tuse, ce va fi astfel oprit.

Gripa in faza incipienta - se beau doua-trei cani de ceai aromatic fierbinte indulcit cu miere. Reteta de obtinere a acestui ceai provine din medicina medievala franceza si - se spune - nu da gres niciodata cand este vorba de oprit o raceala. Intr-o cana de apa fierbinte se pun la infuzat doua varfuri de cutit de piper negru, un varf de cutit de cuisoare si doua varfuri de cutit de scortisoara. Se lasa se infuzeze totul vreme de 10 minute, dupa care se filtreaza, iar ceaiul rezultat se bea cat mai fierbinte posibil.

Indigestie - piperul negru este cel mai la indemana si cel mai eficient digestiv posibil. Persoanele care se confrunta cu indigestii frecvente vor condimenta din abundenta hrana cu piper negru, mai ales in zilele friguroase. Si inca un sfat: nu se consuma niciodata iarna mancare de la frigider, ci doar calda. Sfatul este valabil si pentru urmatoarea afectiune despre care vom discuta:

Balonare - preparati-va in casa o combinatie de condimente cu efecte carminative puternice. Se amesteca o lingurita de piper negru proaspat macinat cu doua lingurite de chimen si cu alte doua lingurite de anason. Adaugati aceasta combinatie cu gust si aroma foarte placute in toate mancarurile care simtiti ca va baloneaza. Pentru un efect mai puternic, beti dupa masa un ceai foarte cald, obtinut prin infuzarea acestei combinatii de mirodenii.

Hipotensiune - leacul cel mai simplu, dar extrem de eficient, este suplimentarea cantitatii de piper si de sare cu care este condimentata hrana zilnica. Aparent banalele condimente pe care le consumam la fiecare masa au, atunci cand sunt in cantitati suficiente, efecte hipertensoare puternice, de mare ajutor in zilele reci, de iarna.

Hreanul

Este folosit ca remediu natural inca din preistorie, bucurandu-se de mare incredere printre daci. Insusi medicul roman Dioscoride, atunci cand vorbeste despre hrean, pomeneste si denumirea sa dacica. Recomandat in peste o suta de afectiuni, in randurile de fata vom vorbi doar despre bolile de sezon, pe care le tamaduieste hreanul. De altfel, hreanul este, in mod special, o planta de iarna, substantele sale volatile, vitaminele si mineralele pe care le contine fiind de un imens ajutor in lupta cu bolile sezonului rece.
Ardeiul iute, piperul si hreanul


Bronsita - uleiurile volatile din hrean sunt un antibiotic si un antiviral redutabil in lupta cu aceasta afectiune, atat in forma sa cronica, cat si in cea acuta. Iata o reteta simpla, dar care de multe ori a dat rezultate exceptionale: peste trei lingurite de hrean ras se pun trei lingurite de alcool alimentar de patruzeci de grade si se lasa sa stea vreme de zece minute. Dupa trecerea acestui interval de timp, se amesteca bine hreanul cu alte trei linguri de miere, asa incat sa se intrepatrunda bine componentele. Se administreaza tot acest amestec pe parcursul unei zile. Tratamentul dureaza minimum trei saptamani

Sensibilitate la frig, predispozitie spre degeraturi - iata un preparat care valorifica din plin calitatile vitaminizante, vasodilatatoare si tonice nervoase ale hreanului: intr-un litru de vin rosu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina si o jumatate de lingurita de piper negru. Se astupa sticla si se lasa la macerat continutul vreme de 8-9 zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic inainte de fiecare masa.

Sinuzita cronica sau acuta - nu stiu sa existe vreun remediu mai eficient in aceasta afectiune, ca hreanul. Se face o aplicatie externa foarte simpla, prin intermediul careia sunt preluate de circulatia sanguina principiile active ale hreanului. Aceste substante ajung astfel sa actioneze direct in zona sinusurilor si a cailor respiratorii superioare, avand un efect puternic antiinfectios. Se pune pe frunte, spre radacina nasului, o cataplasma obtinuta prin invelirea intr-un tifon subtire a doua-trei lingurite de hrean ras. Cataplasma se tine vreme de 5-20 de minute. Cei cu o piele foarte sensibila se vor unge in prealabil cu o alifie de galbenele si vor tine mai putin cataplasma, altfel pot aparea inflamatii serioase. In timp ce tinem cataplasma pe frunte, se va declansa un proces extrem de puternic de lacrimare si de eliminare pe cale nazala a secretiilor. Trebuie sa lasam acest proces sa se desfasoare cat mai mult timp, el fiind extrem de benefic si ajutand la o vindecare rapida. Repetata vreme de 5-7 zile la rand, aceasta aplicatie va duce la eliminarea completa a acestei afectiuni, altfel foarte dificil de tratat cu medicamente.

Reumatism - radacinile de hrean se taie cubulete si se pun pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura ca sa se usuce. Atunci cand se elimina complet apa si devin uscate ca iasca, se macina cu rasnita electrica de cafea sau in piua, obtinandu-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: faina de hrean. Se amesteca o parte de faina de hrean cu o parte de tarate de grau, punandu-se apa cat sa se formeze o pasta. Aceasta pasta, invelita in tifon, se aplica pe articulatiile afectate si se tine vreme de o ora. Are o actiune incalzitoare, antinevralgica si antiinflamatoare articulara.

Dureri de cap produse de frig - se pune pe o foaie de hartie foarte putina faina de hrean, care se inspira apoi alternativ pe o nara si pe cealalta, ceea ce va produce cateva stranuturi foarte puternice. Reflexul puternic de stranut va actiona la nivelul sistemului nervos central, atenuand senzatia de durere sau chiar eliminand-o. Este o metoda empirica de combatere a durerilor de cap, care in multe cazuri a dat rezultate excelente.

Pareza faciala - este produsa si agravata de statul in frig si, mai ales, in curent. Poate fi rapid ameliorata de urmatorul tratament: se rad 4 radacini de hrean si se introduc intr-o sticla. Se adauga in sticla respectiva doua linguri de pulbere de rozmarin si se toarna deasupra otet de mere cu miere (se gaseste la Apicola), pana ce lichidul acopera hreanul. Se lasa sa macereze intr-un loc cald, timp de sapte-zece zile, dupa care se scoate din sticla cate putin lichid, care se utilizeaza pentru comprese puse pe zona afectata. Compresa se tine cate o ora dimineata si seara, iar durata tratamentului este de 2-3 saptamani.

Conjunctivita - procedura care urmeaza este valabila nu doar pentru conjunctivita, ci pentru toate afectiunile oculare care sunt produse sau agravate de frig. O radacina proaspat rasa de hrean se pune intr-un pahar, dupa care ne plasam narile cat mai aproape de acesta si respiram aburii de hrean vreme de cinci-zece minute. Se va declansa o lacrimare foarte puternica, pe care o putem intensifica, clipind cu putere din ochi, din timp in timp. Nu este, cu siguranta, o terapie prea placuta, insa eficienta sa pentru combaterea afectiunilor oculare este surprinzatoare. Acest procedeu poate fi folosit si in paralel cu tratamentele clasice, lacrimarea intensa si iritatia produse de hrean declansand reactii naturale de aparare la nivel ocular.

Sursa: Formula As

Regim de slabire- dieta disociata

Regimul Disociat - O metoda de slabit lenta, dar sigura

An de an, dupa sarbatorile de iarna, cu hrana din belsug care le insoteste, ne confruntam cu aceleasi probleme: haine care ne strang, un strat-doua de adipozitati de care nu stiam si, ca si cum nu ar fi de ajuns, o foame direct proportionala cu mesele cu care ne-am delectat. Ce-i de facut?

Raspunsul e simplu: incercati regimul disociat. Este vorba de o dieta creata de un francez, Michel Montignac, dieta care si-a castigat in ultimii ani o imensa popularitate in intreaga lume. De ce? Pentru ca nu ne cere sa ne infometam, ci chiar are o deviza foarte originala: "Mananc, deci slabesc!" (titlul cartii, tradusa si in limba romana). Sa fie oare posibila o atare minune, pierderea kilogramelor, fara a flamanzi? Da, e posibila, cu conditia ca persoanele care urmeaza dieta sa faca un efort... intelectual, necesar pentru a asimila principiile privitoare la diferentierea alimentelor, la felul in care acestea se combina, pr
ecum si la succesiunea in care ele se consuma. Dar sa cunoastem in continuare cum se face efectiv aceasta cura de slabire:

Primul pas: diferentiati alimentele

Pentru a putea intelege cum se tine acest regim, in cele ce urmeaza suntem nevoiti sa prezentam un mic curs de dietetica, care - veti vedea - nu este deloc dificil, odata ce va familiarizati cu cativa termeni. Despre ce este vorba: alimentele de toate zilele pe care le consumam sunt alcatuite, in principal, din trei categorii de substante: glucidele (numite si zaharuri), lipidele (numite si grasimi) si proteinele. Painea, de exemplu, este alcatuita aproape exclusiv din glucide, in timp ce oul contine in principal proteine, iar uleiul este alcatuit practic numai din grasimi. Secretul slabitului in timpul regimului disociat este ca, asa cum arata si numele sau, sa diferentiem alimentele care contin diferite categorii de substante, sau cu alte cuvinte, sa le mancam separat.
Lipidele (grasimile) au fost grupate de Michel Montignac laolalta cu Proteinele, asa incat majoritatea alimentelor din lista urmatoare vor avea in compozitie ambele categorii de substante: uleiul, untul, branzeturile, oul, diferitele mezeluri neprajite obtinute din soia (crenvursti, salamuri, pateuri, cabanos etc.), peste, fructe de mare, carnea de toate felurile, mezelurile din carne.
Glucidolipidele sunt o combinatie de zaharuri cu grasimi, combinatie care ingrasa foarte tare si in consecinta va fi evitata cu strictete in timpul regimului disociat. Iata alimentele din aceasta categorie: pastele cu ou, foietajele, ciocolata, faina de soia, arahidele, migdalele, nucile, anumite organe de animale (ficatul si creierul in special), prajelile de tot felul.
Glucidele au fost clasificate de M. Montignac in functie de masura in care ele solicita pancreasul, in "bune" si "rele". Iata in continuare cele doua categorii de glucide:
Glucidele bune sunt cele care ajuta la cura de slabire: cerealele integrale (grau, ovaz, secara, orz etc.), orezul integral (nedecorticat), painea integrala, painea de secara, painea cu tarate, paste din faina integrala, vinete, dovlecei, castraveti, rosii, naut, linte, fasole verde, fasole uscata, mazare, conopida, ciuperci, spanac.
Fructele proaspete sunt si ele considerate glucide bune si recomandate cu caldura in timpul regimului disociat. Ca atare, ele se consuma la discretie, dar intotdeauna separat de celelalte alimente, de preferinta, cu 20-30 de minute inainte de masa, sau la 4 ore dupa masa.
Glucidele rele - vor fi evitate in timpul acestui regim. Ele sunt: zaharul de toate felurile, pastele fainoase, cartofii, amidonul din porumb, orezul alb (decorticat), faina alba, painea alba, grisul, inghetata, biscuitii, cornurile, dulciurile si produsele de cofetarie in general.
Fibrele sunt substante nedigerabile, continute de alimente, substante care sunt un adevarat elixir in timpul curelor de slabire, pentru ca pe de o parte nu ingrasa deloc, iar pe de alta parte, impiedica asimilatia caloriilor din celelalte produse pe care le consumam. Pe ele se bazeaza in mare masura si regimul disociat. Iata care sunt alimentele care contin aceste fibre: salata verde, varza, telina cruda, patrunjelul crud, taratele de grau, andivele, ardeiul gras, napii, ridichile, sparanghelul, urzicile, ceapa verde, usturoiul verde.

Metoda propriu-zisa

Poate v-a obosit sau v-a incurcat putin aceasta enumerare de termeni, insa nu va faceti griji, cu timpul ei va vor deveni familiari si chiar ii veti asimila. Pentru aceasta, va veti copia listele de mai sus, pe care le veti pune apoi intr-un loc cat mai vizibil pentru dvs., in bucatarie. Iar o data ce stiti sa clasificati fiecare aliment intr-o categorie, puteti sa incepeti regimul disociat, care are cateva reguli nu foarte dificil de urmat.
Prima regula: nu va infometati niciodata. Consumati zilnic trei mese, fara a le sari, deoarece senzatia de foame nu ajuta in timpul curei de slabire, ci din contra.
A doua regula: sa nu amestecati la o singura masa alimentele lipidice cu cele glucidice. De exemplu, la aceeasi masa, nu vom consuma niciodata o bucata de carne fripta cu garnitura de cartofi prajiti sau o bucata de peste cu orez si sos de smantana sau macaroane cu branza, ci separat: la o masa carnea, pestele sau branza, la alta - cartofii sau orezul sau macaroanele. Toate alimentele pot fi consumate, in schimb, cu garnituri de legume fierte in aburi sau crude, din varza, ardei, rosii, salata verde, care au multe fibre. Dar iata un exemplu ideal de meniu disociat:

Micul dejun

Va incepe intotdeauna cu fructe proaspete la alegere (mere, pere, portocale, ananas, struguri etc.) care vor fi consumate cu minimum douazeci de minute inaintea celorlalte alimente. Apoi se vor consuma fulgi de cereale integrale (porumb, grau, ovaz, mei), lapte sau branza degresata, iaurt degresat, paine integrala. Daca sunteti in deplasare sau daca nu va tine de foame un asemenea mic dejun, atunci puteti apela la o varianta bazata pe grasimi si proteine: branza, oua, mezeluri de soia, icre, lapte, iaurt, smantana. Le puteti manca pe oricare dintre ele, dar cu conditia sa nu consumati in acest caz nici un fel de aliment din lista glucidelor, adica paine, foietaje, biscuiti, fulgi de cereale, zahar etc.

Pranzul

Este intotdeauna bazat pe grasimi si proteine, care sunt foarte bogate in calorii si va vor asigura necesarul de energie zilnica. Se va incepe cu felul intai, care va fi o salata de cruditati bogate in fibre alimentare, facuta la alegere din: varza, salata verde, praz, ceapa verde, telina, rosii, ridichi, verdeturi de tot felul. Felul doi, felul principal de mancare, poate fi constituit din oricare din alimentele continute in lista de alimente lipidice, cu mentiunea ca cei care au un metabolism sensibil sau un grad ridicat de intoxicare a organismului ar fi bine sa se abtina de la carne, in special de la cea rosie (de porc, de vita, de oaie, vanat etc.). La felul doi, garnitura poate fi alcatuita doar din legume care contin fibre, niciodata din alimentele clasificate in categoria glucidelor rele, precizata anterior.

Cina

Regimul Disociat - O metoda de slabit lenta, dar sigura

Are, ca si micul dejun, doua variante. Daca alegeti varianta nr. 1, bazata pe grasimi, este bine sa incepeti cu o supa de legume, care insa nu va contine cartofi sau paste, ci va fi legata cu ou batut, cu telina rasa fin sau cu foarte putin orez nedecorticat. Apoi, puteti consuma oua cu salate de cruditati, icre, diferite mezeluri, dar fara paine. In varianta nr. 2, cea bazata pe glucide, pe langa salatele de cruditati si supa (din care va lipsi oul), puteti consuma branza degresata, pilaf din orez integral (facut cu foarte putin ulei), paste din faina integrala asezonate cu mult suc de tomate (nu branza, nu unt!) cu putina paine integrala sau de secara.
De retinut: daca intre mese vi se face foame, puteti consuma fructe dupa pofta inimii, cu conditia ca ele sa fie ingerate la minimum 2 ore dupa o masa pe baza de legume si cereale (adica glucidica) sau la minimum 4 ore dupa o masa bazata pe grasimi.

Feriti-va de alimentele daunatoare!

Autorul regimului disociat a alcatuit, insa, si-o lista neagra. Primul proscris de pe lista dieteticianului francez este zaharul, care - spune el - este vinovat pentru mai mult de jumatate din cazurile de obezitate. El ne sfatuieste sa-l evitam pe cat posibil, inlocuindu-l in primul rand cu zaharurile naturale din fructe. Doar renuntarea la zahar si la produsele care il contin ne ajuta, spune el, sa pierdem cateva kilograme in prima luna de dieta. De asemenea, in timpul regimului disociat se vor evita toate alimentele care contin amidon in stare aproape pura: cartofii (in special cei prajiti sunt moartea regimurilor de slabit) si fainoasele: faina alba si produsele obtinute cu aceasta, painea alba (va fi inlocuita de cea neagra), orezul decorticat, grisul, malaiul grisat.
Apoi, pe timpul regimului disociat este interzis complet alcoolul, care este unul din marii perturbatori ai metabolismului. Exceptie fac vinurile naturale, care se consuma in cantitati mici.

Consumati "calorii negative"

Fara doar si poate, cu regimul disociat nu s-ar fi obtinut rezultate atat de bune, daca nu s-ar fi folosit alimentele care contin asa-numitele "calorii negative", foarte sarace in calorii si foarte bogate in fibre alimentare. Din lista completa a alimentelor ce contin fibre alimentare (numita ceva mai sus), vom sublinia calitatile a doar trei dintre ele: varza cruda, salata verde, taratele de grau. Consumati din belsug aceste calorii negative, care sunt capabile sa "repare" chiar si abaterile (cu conditia sa nu fie foarte mari) de la aceasta dieta. Ar mai fi de facut doar cateva precizari:
Durata regimului disociat este in functie de necesitati, insa in principiu ar fi bine sa-l tineti vreme de macar trei luni. Daca ati reusit sa ajungeti la greutatea convenabila, atunci incercati sa nu renuntati complet la principiile de alimentatie prezentate aici, pentru a nu pune kilogramele la loc.
Cat de repede slabim cu regimul disociat? Raspunsul la aceasta intrebare variaza de la caz la caz: depinde cate kilograme aveti in prezent, cat de multa miscare faceti, ce varsta aveti. Orientativ, va putem spune ca in timpul regimului disociat slabiti cam 2-4 kg pe luna. Daca vi se pare putin, atunci ganditi-va ca in sase luni, ati putea slabi intre 12 si 24 de kilograme - este mai mult decat satisfacator!
Dupa ce slabiti accelerat in primele luni, procesul slabirii va incetini tot mai mult, pe masura ce va apropiati de greutatea normala. Este un fenomen care tine de metabolism si care este perfect normal, asa incat merita sa perseverati pana la capat, chiar daca spre final vi se va parea ca slabiti chinuitor de incet.
Exercitiul fizic nu este, in opinia lui Michel Montignac, neaparat necesar in timpul regimului disociat. Este o parere comoda pentru multi, dar nu neaparat si foarte adevarata. De ce? Pentru ca daca veti slabi fara sa va dezvoltati si masa musculara, atunci este foarte posibil ca trupul dvs. sa nu arate suplu si armonios cum v-ati dori, ci flasc, precum un balon dezumflat. Asa ca merita sa faceti plimbari, alergari usoare ori gimnastica la domiciliu, macar de 2-3 ori pe saptamana. Veti arata mai bine si va veti simti si mai bine.

Sursa: Formula As

Melatonina=secretul tineretii

Pilula tineretii vesnice

E vorba despre un hormon care impiedica imbatranirea, vindeca insomnia si maladiile grave, revigoreaza potenta. In SUA, unde e fabricat, se vinde fara reteta si consumul este naucitor. Emisiuni de televiziune cotidiene, mii de articole stiintifice si pagini de publicitate, duzini de carti enumera efectele benefice ale medicamentului. In Europa, unde a patruns peste noapte ca orice moda americana, specialistii trag insa semnale de alarma in legatura cu folosirea lui. Fiindca pilula "magica", atat de promitatoare, a patruns si pe pietele romanesti, va prezentam fisa de cadre a melatoninei, intre "ce se spune ca este" si &quo
t;ce este cu adevarat".

1 Ce se spune: Cu ajutorul melatoninei traim 100 de ani si chiar mai mult. Energia organismului se conserva, celulele intineresc.
Ce este adevarat: La animale - soareci si sobolani - melatonina blocheaza procesele de imbatranire. Faptul s-a dovedit stiintific. Dar daca si asupra oamenilor are aceeasi actiune, asta ramane de dovedit. Medicii germani sunt sceptici: "E adevarat ca odata cu inaintarea in varsta, organismul uman produce tot mai putina melatonina. Dar ca administrarea ei sub forma de medicament ar stopa procesul de imbatranire e foarte putin probabil". In schimb, medicii italieni sunt convinsi: "Melatonina le poate prelungi oamenilor viata pana la varsta de 100-120 de ani".

2 Ce se spune: De cand iau melatonina, dorm mai bine.
Ce este adevarat: Intr-adevar, melatonina induce somnul, dar ea nu trebuie luata ad libitum. Femeile insarcinate sunt amenintate cu avortul. Si diabeticii trebuie sa fie precauti. Melatonina le poate perturba metabolismul.

3 Ce se spune: Melatonina combate cancerul.
Ce este adevarat: Experimentele pe soareci si sobolani au dovedit ca melatonina incetineste dezvoltarea celulelor cancerigene. Dar ea n-a devenit un antidot al maladiilor cancerigene curente.

4 Ce se spune: Melatonina stabilizeaza sistemul imunitar. Omul poate lupta cu infectiile.
Ce este adevarat: Medicii germani sunt sceptici - rezultatele obtinute pe animale nu s-au dovedit stiintific si pe oameni. Italienii si elvetienii sunt de partea americanilor: sistemul imunitar se intareste.

5 Ce se spune: Administrarea regulata de melatonina il apara pe om de bolile batranetii.
Ce este adevarat: Printre altele, imbatranirea este urmarea formarii asa-numitor radicali liberi, combinatii chimice periculoase de acizi. Toti specialistii sunt de acord ca melatonina este capabila sa combata cu brio acesti agresori.

6 Ce se spune: Cu ajutorul melatoninei, omul e totdeauna bine dispus si se elibereaza de stres.
Ce este adevarat: Exista, intr-adevar, situatii cand melatonina poate avea efect tranchilizant, cu avantajul enorm ca nu creeaza dependenta, asemenea somniferelor.

7 Ce se spune: Melatonina inlatura bolile grave de ochi (glaucomul).
Ce este adevarat: Intr-adevar, experientele facute pe animale au dovedit ca melatonina vindeca anumite forme de glaucom. Teoretic, acelasi efect ar trebui sa il aiba si asupra omului.
O minune americana: Melatonina


8 Ce se spune: Melatonina le usureaza femeilor trecerea catre menopauza.
Ce este adevarat: Nu s-au facut nici un fel de experiente de laborator in acest sens.

9 Ce se spune: Consumul de melatonina trebuie sa creasca odata cu varsta.
Ce este adevarat: Cu cat omul imbatraneste, cu atat mai putina melatonina produce organismul sau. Cea mai mare concentrare o atingem intre 1 si 3 ani, varsta la care dormim cel mai mult (intre 12 si 14 ore). La batranete, se produce foarte putina melatonina. Iata de ce este adevarat ca administrarea melatoninei trebuie sa creasca.

10 Ce se spune: Nimeni nu trebuie sa se teama de melatonina. In comparatie cu medicamentele, ea nu are actiuni secundare.
Ce este adevarat: Melatonina nu reprezinta nici un fel de pericol. Corpul tanar o "produce in masa" (italienii). In nici un caz nu trebuie luata in doze mari (germanii). Poate sa produca neliniste, insomnii. Nici antinevralgicul nu se ia totdeauna, ci doar atunci cand avem dureri.

Medicamentul secolului XXI

Pentru specialistul american Russel Reiter*, succesul melatoninei se explica prin teama oamenilor de a imbatrani

- Cum va explicati succesul incredibil pe care il are melatonina printre americani?

- Oamenilor le e teama sa-mbatraneasca. Marea majoritate a celor nascuti dupa cel de-al doilea razboi mondial se apropie de 60 de ani. Aceasta generatie de "baby boomers" trece prin criza de mijloc de viata, vede moartea apropiindu-se si isi pune intrebari legate de maladiile care insotesc batranetea. Or, melatonina lupta contra radicalilor liberi, care se acumuleaza zilnic, odata cu varsta. Din nefericire, pe masura ce imbatraneste, corpul produce tot mai putin acest hormon. Astazi, speram ca mentinand valorile de melatonina ridicate, vom putea evita anumite maladii legate de imbatranire.

O minune americana: Melatonina

- Pana acum, absorbtia de melatonina n-a fost testata decat pe soareci. N-ar trebui pus in garda publicul, care se napusteste asupra pilulei, contra unor posibile efecte secundare?

- Trebuie sa fim prudenti. Nu cred ca melatonina trebuie luata fara motiv. De altfel, hormonul e complet inofensiv, mai putin toxic decat anumite vitamine, din care se iau supradoze, sau decat aspirina, cu care ne putem sinucide. Nu s-a detectat nici un fel de toxicitate asupra animalelor. Dar produsul e nou. N-a fost inca administrat pe oameni, sub observatie, vreme de 20 de ani, asa cum se face cu orice medicament.

- Este adevarat ca melatonina intarzie procesul de imbatranire?

- Este o ipoteza serioasa. Pentru ca ea stimuleaza sistemul imunitar, pentru ca este un excelent antioxidant, se poate spera ca va intarzia si imbatranirea. Dar trebuie inca 5 ani pentru a afla rezultatele experimentelor de acum.

- Dvs. luati melatonina?

- 1 miligram in fiecare seara. Dar am un motiv precis. Aspirina si betablocantele prescrise in caz de hipertensiune (e si cazul meu) incetinesc productia de melatonina. Eu vreau s-o dinamizez.

- Melatonina este medicamentul mileniului trei?

- Este un mijloc medical incontestabil pentru a combate maladiile legate de radicalii liberi, care sunt numeroase. Dar nu se poate astepta de la o singura substanta sa vindece toate relele societatii. Oamenii si-au pus prea multa speranta in acest medicament. Nu este o pilula-miracol. Dar ce-are a face? Zilnic, primesc mii de scrisori din toata lumea, in care oamenii imi explica cat de mult li s-a schimbat viata cu ajutorul melatoninei.

* Russel J. Reiter este profesor de endocrinologie la Universitatea din Texas, autor al cartii "Melatonina, un medicament miracol".

Sursa: Formula As

Coada soricelului-regina plantelor medicinale

Achillea millefolium)Coada soricelului

Nu se poate sa nu o vezi! Iti iese in drum si iti sare in ochi cu frunzele acelea verzi si fine, lunguiete ca o... coada de soricel, cu florile albe si parfumate, raspandind, mai ales pe caldurile toride ale verii, un miros aromat-amarui. Alaturi de papadie, Coada-soricelului este planta medicinala cea mai raspandita de la noi din tara, fiind intalnita din campie si pana in zona montana inalta. Totodata, este si una din plantele cu cea mai indelungata "cariera medicala" de pe teritoriul Romaniei, dovezi arheologice aratand ca ea era folosita in scopuri rituale si terapeutice cu cel putin patru-cinci mii de ani in urma. Denumirea dac
ica a acestei plante, "chodela", a fost consemnata in tratatele lui Dioscoride (medic militar roman) si - asa cum se poate lesne remarca - este destul de apropiata de cea romaneasca din prezent. In Moldova, in nordul si in centrul Transilvaniei, precum si in nordul Olteniei, Coada-soricelului era folosita drept cicatrizant, calmant pentru "oparitura" (alergie cutanata), ca planta aperitiva. In zona de vest a Transilvaniei, era folosita in scaldatori pentru pruncii debili, ca spalaturi in "poala alba" (leucoree), ca cicatrizant dupa extractiile dentare. In Bucovina, ceaiul de Coada-soricelului se lua atunci cand tinerelor femei "nu le veneau randurile" (amenoree), pentru "schimbarea sangelui" (dezintoxicarea organismului si intarirea imunitatii), inaintea venirii toamnei. In nordul si estul Moldovei, Coada-soricelului se mai folosea intern contra "aprinderii de mate" (colon iritabil sau colita de fermentatie), extern contra "tranjilor" (hemoroizi sangeranzi) si, tot extern, pentru inchiderea rapida a ranilor. In peste o suta de afectiuni si tulburari, este consemnata folosirea Cozii-soricelului in medicina populara romaneasca si in cea europeana. Iar cercetarile facute in diverse laboratoare de medicina si farmacie ale lumii confirma, treptat, tot mai multe din aceste utilizari medicinale.

Unde gasim si cum culegem Coada-soricelului

Este o planta care iubeste in mod special lumina soarelui, de care are nevoie din abundenta, in rest, fiind foarte rezistenta la lipsa de umiditate, la conditiile de sol si la temperaturi (rezista la cele mai puternice canicule, dar si la gerul iernii). O gasim pe pajisti, prin fanete, pe marginile raurilor si ale paraielor, pe langa drumurile de tara si in locurile virane. Se culege pe vreme uscata, de preferinta in miezul zilei, cand are concentratia maxima de uleiuri volatile. Pentru cules, avem nevoie de un cutitas sau, mai bine, de o foarfeca de gradina, cu care se taie tulpina inflorita. Standardele de culegere ale plafarurilor este ca tulpina sa nu aiba mai mult de 30 de centimetri lungime (partea de tulpina neavand decat foarte putine principii active). In ce ma priveste, prefer sa culeg doar partea de inflorescenta, aproape fara codita, din doua motive: 1. Are efectele terapeutice cele mai puternice. 2. In locul taieturii, planta va lastari mai usor, dand in scurta vreme (3-5 saptamani) si mai multe flori, asigurandu-i astfel perpetuarea.
Perioada culesului incepe in iulie si dureaza pana la sfarsitul lui octombrie. Dupa culegere, planta se intinde la uscat in strat de maxim opt centimetri grosime, intr-un loc lipsit de umiditate, umbrit si bine ventilat. Se poate usca foarte bine si in buchetele, care de asemenea se atarna intr-un loc umbrit. Dintr-un kilogram de planta proaspata se obtin, dupa uscare, doua - trei sute de grame de produs lipsit de umiditate. Coada-soricelului uscata se pastreaza in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecate si lipsite de umezeala.

Preparate pe baza de Coada-soricelului

Sucul de Coada-soricelului

Se obtine din planta proaspat culeasa, cu ajutorul mixerului (blenderului): in vasul mixerului se pun 50 de grame de planta foarte bine spalata si 50 ml de apa de izvor, dupa care se omogenizeaza prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 50 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare, a celor intestinale si a inapetentei.
Extern sucul se foloseste sub forma de comprese aplicate pe locul afectat, pentru tratarea bataturilor, a arsurilor usoare, precum si pentru a favoriza cicatrizarea rapida a ranilor.io

Pulberea de Coada-soricelului

Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.

Infuzia combinata de Coada-soricelului

Se pun la macerat 3-4 linguri maruntite de Coada-soricelului, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de Coada-soricelului, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Tinctura de Coada-soricelului

Regina plantelor medicinale din Romania: Coada-soricelului

Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, afectiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant, mai multe substante cicatrizante si antiinflamatoare din Coada-soricelului fiind cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de inflorescente de Coada-soricelului, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Intern, se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi cate o lingurita diluata in putina apa.
Cataplasma cu Coada-soricelului
O mana de flori maruntite de Coada-soricelului se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de 1 ora.
Uleiul de Coada-soricelului
In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de inflorescente de Coada-soricelului uscate si maruntite. Se lasa sa macereze la soare, vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Tratamente interne cu Coada-soricelului

* Hepatita - un studiu japonez din 2006 a avut drept subiect efectul hepatoprotector al sucului proaspat extras din inflorescentele si din tulpinile de Coada-soricelului. Animalele de experienta erau intoxicate cu substante care produc hepatita mortala. Dintre cele care au fost tratate cu suc proaspat de Coada-soricelului, mai mult de 40% au supravietuit, in timp ce cele din lotul martor au murit in proportie de 100%. S-a constatat ca la organismele tratate cu suc de Coada-soricelului, ficatul sufera mult mai putine modificari structurale, celulele din componenta sa au mai putine malformatii, iar tendinta spre ciroza este net diminuata. Sucul proaspat de Coada-soricelului se prepara zilnic si se administreaza imediat dupa filtrare, cate 50-60 ml, in doza unica, zilnica. Se fac astfel cure de cate 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza.
* Dischinezie biliara - se administreaza infuzia combinata de Coada-soricelului, cate o jumatate de cana, cu 20-30 de minute inainte de fiecare masa. Un astfel de tratament dureaza 30 de zile si se poate relua dupa o pauza de doua saptamani. O echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Viena a obiectivat, prin teste de medicina experimentala, ca principiile active din Coada-soricelului au efecte coleretice (favorizeaza evacuarea bilei) foarte intense. Ele sunt de trei ori mai puternice decat anghinarea, care era pana nu demult considerata liderul in aceasta afectiune.
* Colecistita - uleiul volatil continut in florile de Coada-soricelului are efecte antiinflamatoare si calmante asupra vezicii biliare. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori din care se ia cate o lingurita pe stomacul gol, de patru ori pe zi, in
Regina plantelor medicinale din Romania: Coada-soricelului

O gasim incepand cu campia si pana in varf de munte

cure de trei saptamani, cu zece zile de pauza.
* Dispepsie, indigestie - se combina in proportii egale tincturi de Coada-soricelului si de anghinare (Cynara scolymus), iar din acest amestec se ia cate o lingurita diluata in apa, inainte cu 10 minute de fiecare masa. Ambele plante imbunatatesc peristaltismul tubului digestiv, amplifica secretia de sucuri gastrice, reduc senzatia de greata sau de inapetenta.
* Colita, colita spastica - mai multe studii facute in Statele Unite si in Germania au pus in evidenta faptul ca anumite substante aromate si flavonoidele din Coada-soricelului reduc semnificativ inflamatia la nivelul intestinului subtire si a celui gros, ajuta la cicatrizarea epiteliilor lezate, combat eficient spasmele digestive. Se administreaza infuzia combinata, cate 2-3 cani pe zi, pe o perioada de 35 de zile, apoi se face o pauza de doua saptamani, dupa care tratamentul se poate relua, daca mai este cazul. In aceasta afectiune, efectele terapeutice ale florilor de Coada-soricelului sunt mult mai puternice in combinatie cu sunatoarea (Hypericum perforatum).
* Sensibilitate la infectii - in nordul tarii exista obiceiul ca oamenii sa bea in toamna fiertura de flori de Coada-soricelului, ca sa-i fereasca de boli de plamani si de raceli de tot felul. si iata ca acest obicei este confirmat de un studiu de data foarte recenta, facut in India, care arata ca achileina, o substanta secretata de florile de Coada-soricelului, ne protejeaza de infectiile de tot felul, intr-un mod inedit. Aceasta substanta pur si simplu modifica rezistenta membranei celulare, care va deveni mai putin permeabila pentru virusi si bacterii, care astfel nu pot ataca organismul. Se utilizeaza infuzia combinata de Coada-soricelului, din care se consuma cate jumatate de litru - un litru pe zi, in cure de 30 de zile.
* Amenoree (absenta patologica a ciclului menstrual) - in Bucovina femeile tinere care nu erau fertile foloseau adesea ceaiul de Coada-soricelului pentru "a le veni randurile rosii", adica pentru declansarea ciclului menstrual. Cercetatorii de la Universitatea din Padova, Italia, au confirmat de curand validitatea acestui demers terapeutic, publicand in iulie 2006 studii in care arata ca doua substante din Coada-soricelului (apigenina si luteolina) imbunatatesc raspunsul organismului la actiunea hormonilor care declanseaza ciclul menstrual si care determina amplificarea caracterelor feminine. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori de Coada-soricelului, cate trei lingurite pe zi, in cure de patru saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
* Adjuvant in hemoragia interna - mai multe studii din anii '90 arata ca unii alcaloizi din componenta acestei plante favorizeaza cicatrizarea rapida a leziunilor interne si externe. Intr-unul din aceste studii, o substanta extrasa din Coada-soricelului, numita achileina, a fost administrata intravenos animalelor de experienta. Ea a redus timpul de sangerare cu nu mai putin de 32%, un rezultat foarte bun, ce sugereaza chiar o posibila utilizare a extractelor din aceasta planta in terapia de urgenta. Ca adjuvant contra hemoragiei interne, se consuma zilnic cate un litru - un litru si jumatate de infuzie combinata de Coada-soricelului.
* Acneea - un studiu al unui institut medical din Washington, Statele Unite, arata ca acneea este declansata de probleme digestive si de metabolism, provocate de alimentatia moderna, de sensibilitatea la infectii cutanate, precum si de problemele hormonale. In acelasi studiu se mentioneaza faptul ca planta Coada-soricelului are atat efecte antimicrobiene (actioneaza contra bacteriilor, in special), cat si de stimulare a proceselor digestive. Adaugati la acestea efectul hormonal anterior mentionat al acestei plante si faptul ca este un dezintoxicant pentru ficat si pentru bila, pentru a intelege eficienta sa in tratarea acneei. Se fac tratamente cu o durata de 60 de zile, timp in care se ia infuzie combinata de Coada-soricelului, cate un litru pe zi, in doua reprize, dimineata si seara.

Tratamente externe cu Coada-soricelului

* Rani deschise, zgarieturi - se pune o compresa cu suc proaspat sau cu tinctura de Coada-soricelului pe locul afectat, tinandu-se 60 de minute. Repetati aplicatia de mai multe ori pe zi.
Regina plantelor medicinale din Romania: Coada-soricelului

Parfum salbatic, dulce-amarui

Efectul cicatrizant este uluitor de rapid, rana inchizandu-se numaidecat. In prealabil se recomanda insa o dezinfectare a ranii foarte atenta, pentru a nu ramane germeni infectiosi sub tesutul cicatriceal format rapid sub actiunea plantei.
* Alergie cutanata - se pun comprese cu infuzia combinata de Coada-soricelului, care se tin vreme de minimum doua ore pe zi pe locul afectat. Substantele aromatice (azulenele) din compozitia plantei au efecte anti-inflamatoare si antialergice, reduc mancarimile, usturimea si edemele.
* Arsuri, arsuri cu substante chimice - mai multe studii facute in Romania in anii '70, sub conducerea profesorului A. Popovici, au pus in evidenta faptul ca uleiul de Coada-soricelului ajuta la vindecarea rapida si estetica a arsurilor cu substante chimice. Intr-unul din experimente a fost folosit chiar napalmul (substanta periculoasa, folosita, intre altele, in razboiul din Vietnam), arsurile produse de acesta fiind mult mai rapid vindecate cu ajutorul acestei plante, decat folosind un tratament obisnuit. Se aplica uleiul de Coada-soricelului, trei aplicatii zilnic pe locul afectat, pana la vindecare.
* Candida vaginala - se fac spalaturi vaginale, o data pe zi, seara, cu infuzie combinata de Coada-soricelului. Substantele antiseptice continute de planta blocheaza proliferarea acestei ciuperci, reduc inflamatia si ajuta la refacerea epiteliilor lezate de infectie. Este un tratament bland, care nu perturba flora vaginala, folosit pentru prevenirea si pentru combaterea candidozelor de intensitate mica si medie.

FRUMUSETE

* Transpiratia excesiva - studii facute de o echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Iasi, in 1988, au pus in evidenta faptul ca baile generale cu extract apos de Coada-soricelului, facute de 2-3 ori pe saptamana, reduc transpiratia, previn eruptiile cutanate produse de combinatia de transpiratie si praf, mentin sanatatea pielii. Pentru a obtine aceste efecte, se pun 5 litri de infuzie combinata de Coada-soricelului la o cada de baie, in care se fac bai de 30 de minute. Procedura se repeta de 2-3 ori pe saptamana, mai ales in sezonul cald.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Coada-soricelului

Regina plantelor medicinale din Romania: Coada-soricelului

Libera si fericita, sub cer senin

Coada-soricelului se administreaza cu prudenta la gravide, in doze nu mai mari de 5 grame pe zi. Un studiu al Universitati din Sidney, Australia, arata ca o depasire de 56 de ori a dozei normale de Coada-soricelului determina o greutate a fetusului mai redusa si o greutate a placentei mai mare decat la grupele de control, fara a aparea insa malformatii, intreruperi de sarcina sau alte efecte nedorite asupra fetusului sau gravidei. La persoanele cu sensibilitate alergica la plantele din familia Asteraceae, Coada-soricelului poate produce catar respirator si dermatita de contact.
Pe baza studiilor realizate pe animale s-a constatat ca dozele mari de Coada-soricelului potenteaza efectul sedativelor si al antihipertensivelor si, totodata, pot sa contracareze efectele anticoagulantelor.
Cercetatorii de la Universidade Federal do Parana, Brazilia, au constatat o crestere a procentajului spermatozoizilor devitalizati la sobolanii masculi tratati cu doze foarte mari (depasite de 20-50 de ori) de extract de Coada-soricelului, fara sa apara nici un fel de alte semne de toxicitate. Se recomanda evitarea dozelor foarte mari (10-20 de grame zilnic) de Coada-soricelului, pentru perioade lungi de timp.

Sursa: Formula As