Powered By Blogger

candela

href="http://alliekatzgraphics.com/candle1.php">


Candle - Comments and Graphics Glitter

vineri, 28 august 2009

reumatism-remedii

Reumatismul are un grad de toxicitate la nivelul intestinului gros, de aceea, toti reumaticii ar trebui sa faca o data la 15 zile o spalatura intestinala.
Reteta: Se fierb in doi litri de apa, timp de zece minute, 25 g fructe de ienupar si 25 g frunze de salvie. Se strecoara si se adauga doua linguri de sare grunjoasa de mare, care trebuie dizolvata complet.Se bea in decursul unei zile.Se poate repeta la 10 zile.

Ceaiuri:

Se vor lua zilnic, timp de 3 saptamani, trei cani mari de ceai din urmatorul amestec: flori de cretusca, flori de musetel, cimbrisor, frunze de fag si fructe de ienupar, in parti egale (cate 25 g fiecare). Se adauga in apa fierbinte o lingura din amestecul mentionat mai sus, care se lasa la infuzat 5 minute. In primele zile, acest amestec poate provoca diaree de curatare si usurare, care nu trebuie sa va alarmeze, pentru ca are efect detoxifiant. Cine face aceasta cura mai poate folosi un amestec din: 1 g coada-calului, 1 g frunze de urzica moarta si 1 g frunze de coacaz negru, sub forma de pulbere, administrat sublingual, de patru ori pe zi, cu 30 de minute inaintea meselor principale. Dupa ce se tine 15 minute sub limba, amestecul se inghite cu apa.Ceaiul de urzica si papadie ajuta la fel.

marți, 25 august 2009

despre virtutile ghimbirului

Ghimbirul(Zingiber officinale), mai exact rizomul de ghimbir cu aspect de hrean banal, este o plantă cunoscută din antichitate, originară din India şi adusă în Europa în perioada cruciadelor. Ghimbirul face parte din familia Zingiberaceae şi îşi are obârşia în Asia tropicală. Este o plantă erbacee aromată, al cărei rizom (sau rădăcină) are gust plăcut, puternic şi iute, răcoritor ca şi cel al citricelor. Abia la începutul anilor 1980 cercetătorii occidentali s-au preocupat de virtuţile terapeutice ale rizomului de ghimbir. De puţin timp, după 1989, este introdusă şi în comerţul nostru.

Ghimbirul este poate cel mai versatil condiment, fiind folosit în absolut toate tipurile de mâncăruri, de la sosuri, supe, feluri principale, până la deserturi şi băuturi. Cu toate acestea, nu este foarte popular în Europa, deşi era un condiment important încă de pe vremea romanilor, poate din cauză că ghimbirul proaspăt nu este decât rareori comercializat pe continentul nostru.

Ghimbirul este comercializat sub mai multe forme:

* Rădăcini întregi, proaspete: o rădăcină de ghimbir este numită ”mană”. Ea are o culoare galben-deschis la interior şi o coajă de diferite nuanţe cafenii. Ghimbirul jamaican, de culoare galben deschis, este socotit a avea cea mai bună calitate. Ghimbirul african şi indian are o coajă mai închisă la culoare şi este de calitate mai slabă. Rizomii întregi au gustul cel mai proaspăt.

* Rădăcini uscate: se comercializează ”negre” (cu coajă cu tot) sau ”albe” (fără coajă). Sunt disponibile întregi sau tăiate felii.

* Ghimbir pudră: are culoare galben-deschis şi este obţinut prin măcinarea rădăcinii uscate.

* Ghimbir conservat: este preparat din rizomi tineri, decojiţi, tăiaţi şi apoi fierţi într-un sirop gros de zahăr. Bucăţile de ghimbir şi siropul sunt conservate împreună. Ghimbirul este moale şi cărnos, dar extrem de iute.

* Ghimbir cristalizat: este obţinut prin fierbere în sirop de zahăr, uscat apoi la aer şi rulat în zahăr.

* Ghimbir murat: este tăiat feliuţe foarte subţiri, ca hârtia, şi apoi murat în oţet. Ghimbirul murat este numit în Japonia ”gari” şi însoţeşte adesea ”sushi”; este servit între feluri, pentru a reîmprospăta cerul gurii. Are culoare rozalie.

De ce să folosim această plantă?

* În răceală, acţionează asupra plămânilor, stomacului şi splinei. O rădăcină proaspătă de ghimbir, rasă şi fiartă în 250 ml apă, timp de 10 minute, produce un ceai cu efecte remarcabile în tratarea edemelor, vomei sau tusei, inducând şi o senzaţie puternică de încălzire a corpului, respectiv un efect sudorific pregnant. Atunci când febra nu cedează, fierbeţi 100 g ghimbir proaspăt în 500 ml apă şi spălaţi tot corpul cu zeama rezultată. Dacă tusea nu vrea să vă lase în pace, stoarceţi o rădăcină de ghimbir şi amestecaţi sucul cu puţină miere şi 250 ml apă fierbinte; beţi câte 1-2 căni pe zi. Ceaiul de ghimbir este un calmant ideal în inflamaţiile gâtului, sinuzite, răguşeală, febră, eliminare de mucozităţi şi congestii respiratorii.

* Indigestia poate fi tratată dacă mâncaţi căteva bucăţele de tulpină de ghimbir proaspăt. Este calmant pentru durerile abdominale, ajută digestia, elimină gazele, dă poftă de mâncare, neutralizează toxinele, în vreme ce o cană de suc din aceeaşi parte a plantei vă poate scăpa de un sughiţ rebel, greaţă sau vomă, ori chiar de o toxiinfecţie alimentară.

* Reumatism: Rapoarte medicale din diverse spitale chinezeşti arată că injectarea unei soluţii de 5-10% suc de ghimbir în zonele afectate, poate trata cu succes durerile reumatice.

* În caz de greaţă, se ţine în gură, sub limbă, o bucăţică de rădăcină de ghimbir. Senzaţia de greaţă şi vomă va dispărea imediat.

* În China, este cunoscut ca antiastmatic de peste 3000 ani, folosindu-se suc de ghimbir şi morcovi. Astmul se mai poate trata cu tinctură de ghimbir care eliberează plămânul de secreţii.0.5-1.5 g de praf de rădăcină de ghimbir, luat de 3 ori pe zi, înainte de masă, înlătură durerile de cap de natură nevralgică şi spastică, greţurile şi voma (la femeile însărcinate), tratează bronşita şi astmul bronşic, frigiditate, cataracta.

Alte utilizări ale ghimbirului:

* În industria parfumurilor: graţie uleiului esenţial pe care îl conţine, rizomul de ghimbir emană o savoare de lămâie piperată şi conferă astfel căldură şi personalitate parfumurilor.

* În industria cosmeticelor: La spitalele din Beijing, este utilizat în tratamentul alopeciilor (cheliilor) sub formă de rondele proaspete. Cosmetologii europeni au fabricat loţiuni cu ghimbir pentru tonificarea şi revitalizarea părului. Loţiunile de corp pe bază de ghimbir au efecte de întinerire: hrănesc epiderma şi îi conferă fineţe şi supleţe. Fiind bogat în magneziu, fosfor şi acizi aminaţi, ghimbirul este omniprezent în formule revitalizante ale cremelor de faţă.

* În medicina alternativă: Moleculele aromatice de ghimbir trimit impulsuri creierului imediat ce ating pielea, relaxând şi detensionând musculatura. Rădăcina încălzeşte meridianele de acupunctură. Terapeuţii folosesc uleiurile aromatice de ghimbir pentru fricţionarea zonelor unde se acumulează tensiuni negative: tâmplă, ceafă, încheieturi.

luni, 24 august 2009

catina si virtutile ei

Catina:


Efectele benefice ale acestei plante sunt cunoscute inca din antichitate. Fructele de catina pot fi considerate adevarate polivitamine, datorita continutului bogat in minerale si vitamine. In fructele coapte continutul depaseste 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regasim celuloza, betacaroten (intr-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc.

Fructele uscate se pot folosi si la ceai, in amestecuri cu alte plante recomandate in efort intelectual prelungit.

cea mai buna metoda este consumarea fructelor ca atare. Cura cu boabe de catina se poate face prin mestecarea si inghitirea, dimineata, pe stomacul gol, a unui numar de boabe care creste progresiv, cu cite una pe zi.
In prima zi se inghite un bob, a doua zi doua, timp de 30 de zile, dupa care doza scade progresiv. Este bine sa se mestece bine inante de a inghiti, mai ales semintele.

Actiuni terapeutice:

Uleiul de catina este utilizat in tratamentul unor afectiuni precum: ulcerul gastric si duodenal, alergiile, diarea, urticaria, reumatismul, afectiunile neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice. Are o actiune reconfortanta, chiar cu efecte usor narcotice.

De asemenea se mai foloseste in alcoolism, anemii, astenie si stres. Se utilizeaza si in geriatrie cu rezultate spectaculoase.

Cu catina se mai trateaza afectiunile oftalmologice, coronariene, hipertensiunea arteriala si gingivitele.

Prin prelucrari in laboratoarele farmaceutice din catina se obtin tratamente extraordinare pentru tratarea: depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor si leucemiei.

Mugurii de catina au efect afrodisiac, pentru ambele sexe.

Catina este si un foarte bun antiinflamator si inhiba pofta de mancare in cazul unor tratamente ale obezitatii.

Diferite moduri de administrare: ceaiul de catina, vinul de catina, ulei de catina.

- suc de fructe proaspete: indicat sa fie consumat imediat ce a fost preparat. Sucul de fructe de catina a fost oferit cosmonautilor pentru a-si mentine vigoarea si rezistenta la stress. Se poate spune ca este primul suc de fructe care a ajuns in spatiul cosmic.

- sirop din fructe de catina, cele mai valoroase siropuri fiind cele preparate cu miere sau zahar invertit, prin macerarea fructelor. Poate fi folosit atat in scop terapeutic pentru proprietatile vitaminizante si energizante cat si ca bautura racoritoare: inlocuieste cu succes sucurile cu aditivi si conservanti.

- pulbere din fructe uscate de catina: fructele se rasnesc cu o rasnita electrica foarte fin si din pulberea rezultata se ia cate o lingurita de 4 ori pe zi, la intervale regulate, cu minim 30 minute inainte de masa, se tine sub limba 15 minute apoi se inghite cu putina apa plata.

- macerat la rece: se pun doua linguri pline de pulbere de fructe uscate la 1 l apa plata, se lasa la temperatura camerei aproximativ 7 ore (peste noapte) apoi se strecoara; se bea maceratul rezultat peste zi, cu inghitituri mici, intre mese.

- o reteta utila pentru copiii anemici, lipsiti de apetit, cu imunitate scazuta sau in timpul episoadelor de raceala: pulbere din fructe uscate de catina, pulbere din fructe uscate de maces si pulbere din frunze uscate de urzica: se amesteca in proportii egale si apoi cu putina miere; se administreaza 2-3 lingurite in fiecare zi. Administrat pe termen mai lung (1-2 luni) imbunatateste considerabil apetitul si starea sistemului imunitar.


--------------------------------------------------------------------------------

relaxare totala

ascultand muzixa,te relaxezi si trece boala....
RELAXARE TOTALA 30 DE MIN ...
Vezi mai multe video din Muzica

miercuri, 19 august 2009

cauzele bolilor

Cauzele apariţiei bolilor


--------------------------------------------------------------------------------

CELE ŞAPTE SENTIMENTE:

- Bucuria
- Furia
- Tristeţea sau suferinţa sufleteascã
- Ingrijorarea
- Teama şi spaima

CELE ŞASE "SCHIMBĂRI CLIMATICE":

- Vântul
- Frigul
- Umezeala
- Focul
- Cãldura verii
- Uscãciunea

ALTE CAUZE ALE APARIŢIEI BOLILOR:

- Constituţie slabã
- Suprasolicitare
- Activitate sexualã excesivã
- Probleme de nutriţie
- Traume fizice
- Paraziţi şi otrãvuri
- Tratament incorect
- Fapte neconforme cu morala



--------------------------------------------------------------------------------





CELE ŞAPTE SENTIMENTE

- Bucuria
- Furia
- Tristeţea sau suferinţa sufleteascã
- Ingrijorarea
- Teama şi spaima

Furia afecteazã ficatul,
Bucuria duce la îmbolnãvirea inimii,
Ingrijorarea slãbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii."

"Mânia (furia) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã,
Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia,
Teama şi spaima o tulburã, iar
Ingrijorarea duce la stagnarea ei."

BUCURIA

Bucuria excesivã afecteazã inima se activeazã excesiv funcţia de deschidere a celulelor inimii şi se inhibã funcţia de închidere a celulelor inimii.

Bucuria încetineşte circulaţia energeticã.

Teama şi spaima (corespund elementului apã) controleazã bucuria (corespunde focului). In situaţia în care cineva a primit o veste foarte bunã (a reuşit la un examen, a câştigat o sumã mare de bani, ş.a.m.d.) se recomandã ca el sã fie speriat pentru a opri efectul bucuriei excesive. In caz contrar energia inimii va fugi cãtre exterior, ceea ce poate duce la lipsa de energie a inimii şi chiar la oprirea acesteia.

Simptomele care apar în situaţia unei bucurii excesive sunt:
- Palpitaţii
- Insomnie
- Gândire neclarã
- Manifestãri maniace (afectarea spiritului)
- Infarct

Medicina tradiţionalã chinezã prezintã cele şapte sentimente: bucuria, furia, tristeţea, suferinţa sufleteascã, îngrijorarea, teama şi spaima, specificând faptul cã excesul acestora duce la apariţia bolilor. Aceste şapte sentimente, care sunt rãspunsuri normale ale organismului la diverşi stimuli (interni sau externi) nu provoacã o stare de boalã decât atunci când sunt duse la extrem.
Atunci când stimularea emoţionalã este repetatã, bruscã sau exacerbatã, pragul de adaptabilitate al organismului este depãşit, fiind afectate funcţiile sale fiziologice. In aceastã situaţie neplãcutã vor fi afectate sângele şi energia organelor interne, ceea ce va duce la apariţia bolii.

FURIA

Furia afecteazã ficatul şi provoacã ascensionarea energiei.

Tristeţea şi durerea sufleteascã (ce corespund elementului metal) controleazã furia (este asociatã elementului lemn).

Simptomele asociate sunt:
- Dureri de cap
- Ameţeli
- Creşterea tensiunii
- Atac vascular cerebral
- Irascibilitate
- Eructaţii
- Suspine
- Menstruaţie neregulatã
Energia ficatului (lemn) atacã splina şi stomacul (pãmânt). Este situaţia în care energia elemntului lemn este prea puternicã şi afecteazã elementul pãmânt, pe care în mod normal îl controleazã. Drept urmare vor interveni urmtoarele manifestãri:
- Insuficienţã energeticã a splinei
- Energia stomacului urcã în loc sã coboare
- Sângerãri:
a) la nivelul nasului (cauzate de ascensionarea energiei stomacului)
b) în alte porţiuni ale corpului (din cauza slãbirii splinei: nu mai poate sã îşi exercite funcţia de menţinere a sângelui în interiorul vaselor)

O altã situaţie ce poate apãrea din cauza furiei este situaţia în care elementul controlat (lemn) se întoarce împotriva elementului care îl controleazã (metal) Lemnul corespunde ficatului iar metalul este ataşat plãmânilor. Este vorba de situaţia în care ficatul se întoarce împotriva plãmânilor, ceea ce genereazã astm.

Din punct de vedere al organelor "pereche", ficatul este organul Yin, care deţine energie, iar vezica biliarã este organul Yang, ce transportã energia. Excesul de energie la nivelul ficatului va afecta vezica biliarã, ducând la incapacitatea de a lua decizii, ce este guvernatã de vezica biliarã.

TRISTEŢEA ŞI SUFERINŢA SUFLETEASCĂ

Tristeţea sau suferinţa sufleteascã afecteazã plãmânii, ce corespund elementului metal.

Aceste douã sentimente slãbesc energia corpului şi o dizolvã.

Sentimentul care controleazã tristeţea sau suferinţa sufleteascã este bucuria (focul controleazã metalul).
Simptomele cauzate de tristeţe sau suferinţa sufleteascã sunt:
- Senzaţia cã spaţiul de la nivelul pieptului este prea mic
- Astm
- Plâns excesiv
- Rãceli frecvente (slãbirea energiei de apãrare)
- Probleme ale pielii

Scãderea energiei pectorale afecteazã şi inima: uneori apar probleme circulatorii.


ÎNGRIJORAREA

Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt.

Ingrijorarea produce stagnarea energiei.

Sentimentul care controleazã îngrijorarea este furia (lemnul controleazã pãmântul).

Simptomele asociate sunt:
- Palpitaţii
- Insuficienţã energeticã a splinei
- Insuficienţã sanguinã


TEAMA ŞI SPAIMA

Teama şi spaima afecteazã rinichii, care corespund elementului apã.

Atunci când un om este speriat sau îi este teamã energia sa va coborî. Traiul în teroare este cel care slãbeşte cu precãdere rinichii. Vezica urinarã este de asemenea afectatã de aceste douã sentimente. Deseori, vezica urinarã nu mai este bine controlatã.

Pãmântul (splina) controleazã apa (rinichii): îngrijorarea este cea care controleazã teama şi spaima.
Teama şi spaima afecteazã ficatul şi vezica biliarã (ficatul corespunde lemnului, iar rinichii apei: atunci când apa este afectatã, lemnul va fi şi el influenţat). Vor rezulta simptome precum:
- Depresie
- Lipsa capacitãţii de decizie
- Confuzie
- Lipsa curajului

Apa (rinichii) nu mai controleazã focul (inima); de aici rezultã situaţia în care focul scapã de sub control:
- Anxietate
- Incapacitatea de a se odihni.

CELE ŞASE SCHIMBĂRI CLIMATICE

Medicina tradiţionalã chinezã descrie cele şase "schimbãri climatice":

- Vântul
- Frigul
- Umezeala
- Focul
- Arşiţa verii
- Uscãciunea

In mod obişnuit, aceste "schimbãri climatice", cunoscute şi sub denumirea de "cele şase tipuri de energii", nu provoacã modificãri patologice în organism. Acţiunea lor poate determina apariţia bolii numai atunci când schimbãrile climatice sunt bruşte sau extreme, sau dacã rezistenţa organismului este scãzutã. Atunci când sunt privite ca factori ce stau la baza apariţiei bolilor, aceste schimbãri climatice sunt denumite "cele şase energii perverse".
In momentul în care produc îmbolnãvirea, "cele şase energii" invadeazã corpul, din exterior spre interior, prin piele, nas sau gurã.
Afecţiunile provocate de aceşti factori sunt strâns legate de schimbãrile de vreme şi de mediul înconjurãtor. De aceea, ele mai sunt denumite şi "boli de sezon".


VÂNTUL

Vântul este asociat cu ficatul, lemnul, primãvara, Yang-ul. El poate invada cu uşurinţã corpul atunci când acesta este transpirat sau în timpul somnului.

Vântul este asociat cu mişcarea şi cu activitatea şi poate aduce şi celelalte "energii perverse" în interiorul corpului, odatã cu el. Vântul este considerat cea mai importantã "energie perversã", fiind denumit generic ca fiind "cauza celor o sutã de afecţiuni".

Vântul disperseazã energia în sus şi în exterior

- Având caracter Yang, energia vântului tinde sã urce şi sã se extindã.
- Afecţiunile cauzate de vânt se manifestã iniţial la nivelul pãrţii superioare a corpului: cap, organe de simţ şi piele.

Manifestãrile clinice sunt: dureri de cap, obstrucţie nazalã, dureri şi usturimi în gât, umflarea feţei, transpiraţii şi sensibilitate la vânt.

Apariţie rapidã şi schimbãri rapide

- Declanşeazã afecţiuni acute, cu evoluţie rapidã, precum febra, bolile infecţioase.

In naturã vântul bate în rafale şi acţiunea sa este caracterizatã de schimbãri rapide. Drept urmare, tulburãrile provocate de vântul patogen sunt însoţite de simptome "migratoare", modificãri bruşte de stare şi instalarea violentã a afecţiunii. Astfel, durerile articulare ce apar se mutã, "migreazã" în corp.
Un alt exemplu îl constituie urticaria produsã de acţiunea vântului, afecţiune ce dã mâncãrimi ale pielii şi pustule care apar şi dispar pe suprafaţa corpului.

Creazã mişcãri anormale şi bruşte

- Spasme, convulsii, ticuri


Posibile afecţiuni

- Atac vascular cerebral
- Ceafã înţepenitã cu rãcealã

Vântul este cel mai des întâlnit primãvara

Cel mai adesea vântul care apare primãvara are o putere foarte mare, el penetrând cu uşurinţã în interiorul corpului.


FRIGUL

Frigul, deşi caracteristic iernii, poate apãrea şi în alte anotimpuri.
Existã mulţi factori care permit frigului patogen sã invadeze corpul:
- îmbrãcãmintea prea subţire, neadecvatã temperaturii mediului ambiant,
- staţionarea în ploaie (umezealã),
- bãile în lacuri pe timp geros,
- menţinerea corpului transpirat pe timp friguros.

a) Frigul este un factor patogen Yin şi drept urmare el va afecta Yang-ul (energia şi funcţiile) corpului. Frigul tulburã mecanismul homeotermiei şi apar simptome de boalã caracteristice: membre reci, scaune diareice conţinând resturi alimentare nedigerate, micţiuni frecvente şi cantitãţi mari de urinã, ş.a.m.d.

b) Acţiunea frigului este însoţitã de contracţie şi stagnare, având drept consecinţe apariţia unor dezechilibre în mecanismul de închidere şi deschidere al porilor, contractarea spasmodicã a tendoanelor şi meridianelor, împiedicarea circulaţiei normale a energiei şi a sângelui. Drept simptome secundare pot fi menţionate: durerea, aversiunea faţã de frig, lipsa transpiraţiei, posibilitatea limitatã de mişcare a membrelor.

c) Frigul afecteazã cu uşurinţã partea inferioarã a spatelui, genunchii, articulaţiile, stomacul, intestinele şi ficatul.


UMEZEALA

Umezeala reprezintã tipul de energie predominantã din timpul verii târzii - acel interval dintre vara propiu-zisã şi toamnã - anotimp care în China este caracterizat de ploi abundente şi de cãldurã. In aceastã perioadã, umezeala patogenã invadeazã cu uşurinţã corpul, din cauza staţionãrii prelungite în ploaie sau în zone ceţoase, din cauza purtãrii unor haine ce nu permit absorbţia transpiraţiei abundente.

a) Umezeala este caracterizeazã prin greutate şi turbiditate crescutã a unor secreţii şi excreţii.
Pacienţii se plâng adesea de dureri de cap cu senzaţia de apãsare în cap şi - uneori - în tot corpul; în unele cazuri apare inflamaţia dureroasã a încheieturilor.
Pe piele pot fi întâlnite leziuni supuroase sau eczeme zemuinde.
Urina este tulbure, apar scaune ce conţin mucus sau chiar sânge, leucoree purulentã şi cu miros înţepãtor.

b) Umezeala se caracterizeazã prin vâscozitate şi stagnare.
Pacienţii au de obicei limba foarte încãrcatã, scaunele foarte consistente şi greu de evacuat, micţiunea este dificilã.
Afecţiunile care apar tind sã se prelungeascã şi sunt rebele la tratament.

c) Umezeala afecteazã Yang-ul şi împiedicã circulaţia energiei.
Manifestãrile clinice includ senzaţia de greutate în piept, distensie abdominalã, micţiune dificilã şi cantitate scãzutã de urinã, evacuarea dificilã a scaunelor ce conţin mucus.
Splina preferã uscãciunea şi se teme de umezealã. Din acest motiv, umezeala va afecta funcţionarea splinei, provocând senzaţia de apãsare în epigastru şi în abdomen, constipaţie, edeme. Toate acestea sunt consecinţe ale afectãrii funcţiilor de transport şi transformare a fluidelor în corp (asigurate de splinã).


FOCUL

Adesea, vara existã un exces de Yang (cãldurã, luminã) şi drept urmare apare "focul". El poate fi însã întâlnit şi în alte anotimpuri.
Cãldura, arşiţa şi focul sunt manifestãri de intensitate diferitã ale Yang-ului:
- Cãldura este cea mai blândã
- Arşiţa este o manifestare a Yang-ului ceva mai intensã decât cea a cãldurii
- Focul este forma cea mai severã a Yang-ului.

Focul este un factor patogen de naturã Yang.

- Acţiunea focului este caracterizatã de ardere şi deplasare spre partea superioarã.
Simptomele ce ţin de deplasarea focului spre partea superioarã a corpului:
- febrã, agitaţie, sete, transpiraţie, ulceraţii ale mucoasei bucale, dureri ale gingiilor, dureri de cap, ochi congestionaţi;
- dacã focul patogen atinge mintea apar: insomnii, delir, comã.

Focul (Yang) consumã fluidele (Yin) corpului: atunci când focul arde poate provoca ieşirea forţatã a fluidelor cãtre exterior, provocând o deshidratare gravã.
Simptomele ce ţin de consumarea fluidelor corpului:
- dorinţa de a consuma multe lichide, buzele şi gâtul se usucã, intervine constipaţia, urina este în cantitate foarte redusã şi foarte concentratã.

Focul care invadeazã corpul stârneşte vântul şi provoacã perturbaţii ale funcţiilor sanguine.
1. Excesul de foc afecteazã meridianul ficatului şi tendoanele, stârnind vântul în ficat.
Simptomele "arşiţei care stârneşte vântul":
- febrã mare, comã, convulsii, rigidizarea gâtului, privire fixã.

2. Afectarea sângelui de cãtre foc duce la creşterea vitezei de circulaţie a sângelui, iar pulsul devine foarte ridicat. In formele severe sângele este scos din vase, ducând la:
- epistaxis, hematurie, sângerãri uterine, menoragie.
Focul patogen ce stagneazã poate descompune carnea şi sângele, ceea ce duce la:
- furuncule, ulceraţii, abcese.


CĂLDURA VERII - ARŞIŢA VERII

Arşiţa sau cãldura excesivã este forma predominantã de energie din timpul verii şi, spre deosebire de ceilalţi factori patogeni, ea nu este întâlnitã decât pe durata acestui anotimp.
Bolile pe care le provoacã sunt induse de temperaturi înalte şi apar în urma expunerii excesive la soare sau staţionarea pentru mai mult timp în locuri supraîncãlzite şi cu ventilaţie proastã.

Cãldura verii este un factor patogen de naturã Yang. Simptomele sunt:
- febra ridicatã, sete, transpiraţii excesive, agitaţie, puls crescut.

Cãldura verii este caracterizatã de acţiune la nivelul zonelor superficiale, dispersie şi consumarea lichidelor corpului.
De obicei, afecteazã capul şi ochii, provocând ameţeli şi tulburãri de vedere.
Cãldura verii poate de asemenea sã blocheze funcţia de închidere a porilor, menţinându-i deschişi. In acest mod vor apare pierderi mari de fluide prin transpiraţie excesivã. Va apare:
- setea, limba şi gura devin uscate, urina este foarte concentratã, stare de epuizare.

Vara este adesea foarte umedã şi, de aceea, cãldura patogenã este combinatã cu umezeala patogenã.
Simptome: greutate în cap, senzaţia de sufocare, anorexie, epuizare, febrã şi agitaţie.


USCĂCIUNEA

Toamna este de obicei foarte uscatã în China. De aceea, uscãciunea a fost asociatã în medicina tradiţionalã chinezã cu acest anotimp.


Uscãciunea consumã lichidele din corp, ducând la:
- uscarea nasului, a gurii şi a gâtului
- apariţia de crãpãturi ale pielii
- pierderea strãlucirii pãrului
- constipaţie
- reducerea cantitãţii de urinã.

Uscãciunea afecteazã adesea plãmânul. Acesta este organul deţinãtor de energie cel mai delicat. Funcţiile plãmânului sunt legate de împrãştierea fluidelor şi de umezire. Afectarea plãmânului va duce la obstrucţia funcţiei de dispersie a fluidelor. Uneori va apare o tuse seacã, însoţitã de secreţii ce poartã urme de sânge.

ALTE CAUZE ALE APARIŢIEI BOLILOR


- Constituţie slabã
- Suprasolicitare
- Activitate sexualã excesivã
- Probleme de nutriţie
- Traume fizice
- Paraziţi şi otrãvuri
- Tratament incorect
- Faptele neconforme cu morala

CONSTITUŢIE SLABĂ

Constituţia depinde de:

- Sãnãtatea pãrinţilor în general, şi în mod particular de starea lor în momentul concepţiei viitorului copil
- Sãnãtatea mamei pe durata sarcinii

Factori ce afecteazã constituţia viitorului copil:

- Concepţia în stare de ebrietate
- Mama este prea în vârstã în momentul concepţiei
- Consumul alcoolului, tutunului sau al drogurilor pe durata sarcinii
- Suportarea unui şoc pe durata sarcinii (afecteazã energia inimii fãtului)


Constituţia unei persoane este stabilitã în momentul concepţiei, dar ea poate fi modificatã şi pe durata sarcinii:

- In momentul concepţiei, unirea energiei "Cerului şi a Pãmântului" produce noua fiinţã,
- Energia ancestralã a pãrinţilor este transmisã fãtului,
- Constituţia se fixeazã în general în acest interval.

Totuşi, cei care au o constituţie slabã pot sã-şi modifice energia printr-un mod de viaţã echilibrat, prin evitarea stress-ului şi a exceselor (de muncã sau sexuale), odihnã corespunzãtoare, alimentaţie corectã, practica exerciţiilor de respiraţie, exersarea unor sisteme de tehnici de cultivare şi întãrire a interiorului (practica Qigong-ului şi a Taijiquan-ului).

Constituţia slabã este indicatã prin:

- Urechi mici
- uls slab, leneş
- Limba foarte flascã, fãrã "spirit"
- Pertusis: indicã slãbiciunea dobânditã a plãmânilor


SUPRASOLICITAREA

In perioada modernã suprasolicitarea este una din cauzele comune ale apariţiei bolilor. Pentru a o contrabalansa este nevoie de schimbarea modului de viaţã, de odihnã şi de exerciţii energetice de întãrire a interiorului.
Atunci când muncim, noi consumãm energie; în momentul odihnei sau al exersãrii tehnicilor energetice, energia noastrã creşte.

In viaţa de zi cu zi noi consumãm energie. Esenţa corporalã constituie însã baza materialã a vitalitãţii noastre pe termen lung.

Energia folositã zilnic poate fi recuperatã rapid prin odihnã, alimentaţie şi tehnici energetice.
Dacã suprasolicitarea este menţinutã un timp foarte îndelungat (de ordinul anilor), energia nu mai poate fi recuperatã suficient de rapid de cãtre splinã (prin procesul de digestie). In acest caz, corpul persoanelor respective va începe sã se bazeze pe esenţa corporalã. In acest mod vor fi afectate fluidele corpului şi va interveni o insuficienţã a Yin-ului corpului. Remedierea aceastei situaţii necesitã un timp îndelungat.

a) Suprasolicitare mentalã

Este foarte des întâlnitã în societãţile dezvoltate: orele lungi de stress şi de suprasolicitare mentalã sunt asociate şi cu dezordinea alimentaţiei. Aceste lucruri afecteazã stomacul, splina şi rinichii. Alimentaţia neregulatã (sau mesele consumate seara târziu) pot cauza deficienţa energiei stomacului sau a fluidelor stomacului.

b) Suprasolicitare fizicã

Afecteazã în principal energia splinei (splina dominã cele patru membre). Munca fizicã solicitã de asemenea un aport sanguin la nivelul tendoanelor/musculaturii ce va fi asigurat de cãtre ficat. De aceea, suprasolicitarea fizicã poate duce în timp şi la afectarea sângelui ficatului.
Folosirea excesivã a unei pãrţi a corpului (mişcãrile de repetiţie) pot cauza stagnarea energiei în acea parte.
Ridicarea excesivã de greutãţi poate slãbi rinichii şi spatele.
Statul excesiv în picioare slãbeşte de asemenea rinichii.

In scrierile clasice se menţioneazã "cele cinci suprasolicitãri":

- Folosirea excesivã a ochilor afecteazã sângele (inima);
- Menţinerea excesivã a poziţiei culcat va slãbi energia (plãmânii);
- Şederea îndelungatã va afecta musculatura (splina);
- Statul excesiv în picioare slãbeşte oasele (rinichii);
- Exerciţiile fizice în exces vor afecta tendoanele (ficatul).


c) Exerciţiile fizice excesive

Acestea duc la slãbirea energiei, afectând şi sângele ficatului.
Ele sunt foarte nocive mai ales pentru fete pe durata pubertãţii, deoarece ulterior vor genera probleme menstruale.

Anumite tipuri de exerciţii pot cauza stagnarea energiei în unele porţiuni ale corpului:

Ex: Ridicarea greutãţilor - cauzeazã stagnarea energiei la nivelul pãrţii inferioare a spatelui
Ex: Alergarea - duce la stagnarea energiei la nivelul genunchilor
Ex: Tenisul - provoacã stagnarea energiei la nivelul coatelor

d) Lipsa exerciţiilor

Exerciţiile fizice executate periodic, într-o manierã naturalã, permit o bunã circulaţie energeticã.
Lipsa exerciţiilor fizice produce stagnarea energiei.

Principiul care trebuie respectat este cel al evitãrii excesului cât şi a insuficienţei.

Anumite exerciţii fizice (Qigong, Taijiquan) sunt apreciate atât pentru exersarea corpului cât şi pentru producerea energiei.


ACTIVITATE SEXUALĂ EXCESIVĂ

Activitatea sexualã excesivã slãbeşte esenţa rinichilor, în special la bãrbaţi.
Fluidele sexuale masculine sunt manifestarea esenţei rinichilor: de aceea pierderea acestor fluide duce la slãbirea temporarã a esenţei rinichilor.
Fluidele sexuale feminine ţin mai mult de Jingye (fluidele corpului mai dense, ce circulã prin interiorul corpului).
Fluidele sexuale sunt susţinute de cãtre esenţa dobânditã şi în mod normal ea nu slãbeşte. Dar dacã activitatea sexualã este excesivã, corpul nu va avea timp pentru a reface esenţa dobânditã.

Simptomele excesului în viaţa sexualã sunt:
- Obosealã evidentã
- Apariţia ocazionalã a ameţelilor
- Vedere neclarã
- Dureri ale spatelui, în zona inferioarã a acestuia
- Slãbiciunea genunchilor
- Urinare frecventã

Din punct de vedere al anotimpurilor se considerã cã viaţa sexualã poate fi un pic mai intensã pe durata primãverii şi ar trebui sã fie ceva mai reţinutã pe durata iernii.
Pe durata tratamentului problemelor sexuale se recomandã reducerea vieţii sexuale.

Esenţa rinichilor slãbeşte
a) la bãrbaţi: din cauza excesului vieţii sexuale
b) la femei: din cauza naşterilor repetate.

Lipsa vieţii sexuale poate fi una din cauzele apariţiei bolilor.
Dorinţa sexualã este o mãsurã a energiei (Yang-ului) rinichilor.

Insuficienţa energiei (Yang-ului) rinichilor duce la lipsa libido-ului.
Insuficienţa esenţei (Yin-ului) rinichilor provoacã interes excesiv faţã de viaţa sexualã, însoţit de lipsa capacitãţii de finalizare, vise erotice (în special la femei) şi emisie seminalã nocturnã (la bãrbaţi).

Alte cauze ale unei vieţi sexuale neîmplinite: lipsa armoniei în cuplu, probleme sufleteşti, lipsa fericirii, stress-ul.


PROBLEME DE NUTRIŢIE

Alimentaţia incorectã este una din principalele cauze ale apariţiei bolilor.

a) Supraalimentaţia şi malnutriţia

Cantitatea de hranã consumatã trebuie sã fie adaptatã nevoilor organismului. Dacã aportul de hranã este fie exagerat, fie insuficient, el poate cauza îmbolnãvirea.

Consumul exagerat de alimente - când este depãşit necesarul de elemente nutritive vor fi afectate splina şi stomacul, se va acumula flegma şi vor stagna elementele nutritive în interiorul corpului. Vor apãrea urmãtoarele simptome: eructaţii însoţite de regurgitãri, dureri în epigastru şi în tot abdomenul, diaree, vãrsãturi.

Subalimentarea - duce la imposibilitatea creãrii bazei necesare pentru producerea sângelui şi a energiei. Dupã un timp se ajunge la diminuarea energiei de apãrare.
Incercarea de a slãbi prin "înfometare" duce la slãbirea energiei splinei. Din cauza faptului cã splina nu mai are o funcţionare foarte bunã, ea nu va mai putea sã-şi exercite cu succes funcţiile de transport şi de transformare a fluidelor, ceea ce va provoca stagnarea acestora şi creşterea în greutate.

b) Consumul preferenţial al unui singur tip de alimente

Necesitãţile organismului pot fi satisfãcute doar atunci când acesta primeşte o alimentaţie echilibratã. Consumul unui singur tip de alimente poate duce la malnutriţie sau la alte boli.

De exemplu, populaţiile care se hrãnesc în exclusivitate cu orez decorticat prezintã o frecvenţã ridicatã a bolii beri-beri.
Locuitorii teritoriilor unde apa nu are iod în cantitate corespunzãtoare suferã de tulburãri ale glandei tiroide.
Excesul de vegetale crude, de salate sau de fructe slãbeşte energia splinei, ele fiind contraindicate persoanelor ce au o slãbiciune a acesteia.

Când în alimentaţie predominã hrana rece va fi slãbitã energia splinei putându-se dezvolta rãceala şi umezeala interioarã. Simptomele caracteristice acestei situaţii sunt: dureri abdominale şi diaree.

Alimentele extrem de fierbinţi vor duce la eliberarea cãtre exterior a energiei vitale, afectând energia şi sângele corpului.

Cãldura excesivã, în special cea provenitã din fumat şi din consumul bãuturilor alcoolice, va consuma Yin-ul (fluidele) corpului, provocând uneori chiar şi stagnarea sângelui. De asemenea, consumul exagerat de dulciuri sau fãinoase, grãsimi, produce cãldurã umedã în corp, cauzând stagnarea energiei şi a sângelui.
Simptome: senzaţia de greutate în piept, ameţeli, hemoroizi sângerânzi, furuncule.

Dacã mâncarea este limitatã doar la câteva feluri, energia internã va avea de suferit.

Gustul picant este absorbit de cãtre plãmâni. Energia din mâncarea condimentatã este uşor absorbitã prin canalul plãmânului.
Dacã mâncarea este condimentatã într-o manierã moderatã atunci fiziologia aparatului respirator va fi îmbunãtãţitã.
Excesul de condimente va afecta însã energia plãmânilor.

Gustul amar este legat de inimã, de sânge şi de fluidele corpului (Jingye). Excesul de alimente amare va creşte focul de la nivelul inimii, conducând la consumul fluidelor.

Gustul sãrat influenţeazã rinichii şi oasele. Persoanele ce au probleme cu oasele sau cu rinichii nu vor avea voie sã consume decât alimente ce sunt uşor sãrate.

Gustul acru guverneazã ficatul şi tendoanele. Excesul alimentelor acre va afecta ficatul, provocând rigidizarea tendoanelor şi a articulaţiilor.

Gustul dulce corespunde splinei şi musculaturii. Persoanele ce suferã de afecţiuni ale stomacului şi ale splinei vor consuma cât mai puţine dulciuri.


c) Consumul de mâncare alteratã, toxicã sau în condiţii neigienice

Aceste situaţii vor duce la afectarea splinei şi a stomacului. Semne clinice: greţuri, vãrsãturi, diaree, dureri în epigastru şi abdomen.


TRAUME FIZICE

Traumele fizice cauzeazã stagnarea sângelui şi a energiei.

Traumele uşoare duc la stagnarea energiei, în timp ce traumele grave produc stagnarea sângelui.

In general, în cazul traumelor se observã afectarea regiunilor musculare însoţitã de dureri, sângerãri, lezarea tendoanelor şi în unele cazuri grave chiar şi a organelor interne, fracturarea oaselor, dislocarea articulaţiilor, ş.a.m.d.
Un pericol foarte mare îl constituie invadarea corpului, prin porţiunile rãnite, a energiilor patogene, ceea ce în unele cazuri poate duce chiar la comã sau convulsii.


PARAZIŢI ŞI OTRĂVURI

Infestarea cu paraziţi este foarte des întâlnitã la copii.
Factorii care contribuie la infestare: hranã insuficientã, consumul excesiv de grãsimi şi de dulciuri, ce conduc la creşterea umezelii (ce este mediul perfect pentru paraziţi sau pentru ciuperci).


TRATAMENTUL INCORECT

Tratamentul incorect poate duce la agravarea unei afecţiuni.
De exemplu: folosirea unei proceduri ce tonificã Yang-ul (energia) în situaţia în care ar trebui de fapt sã întãreascã Yin-ul.
Un alt exemplu îl constituie (întãrirea Yin-ului) creşterea umezelii atunci când în organism existã retenţie de apã.

FAPTELE NECONFORME CU MORALA (conform teroriei din Qigong)


Qigong-ul pune un foarte mare accent pe moralã. Se spune mereu:

"Pune morala pe primul loc"

sau:

"Morala ridicatã, nivel avansat în practicã".

Morala nu are însã legãturã numai cu nivelul practicantului de tehnici energetice, ci şi cu sãnãtatea noastrã. Atunci când noi punem accentul pe moralã, când facem fapte bune, când acceptãm numai gânduri pozitive, când rostim numai adevãrul, intrãm în rezonanţã cu un câmp pozitiv foarte puternic aflat în Univers.
Aceastã rezonanţã apare la nivelul câmpului conştiinţei noastre (Yin), dar se va regãsi şi la nivelul componentelor materiale (Yang), al corpului.
In cazul în care noi suntem obişnuiţi cu "minciuna necesarã", spunând lucruri care nu sunt reale, dar a cãror rostire o considerãm necesarã celor cu care ne întâlnim, atunci când acceptãm gânduri urâte despre cei din jurul nostru, în momentele în care cu voia sau fãrã voia noastrã facem fapte rele, noi declanşãm un mecanism ce duce la umplerea câmpului nostru (al conştiinţei dar şi al corpului) cu semnale care ne vor perturba normalitatea. In timp vor apãrea tensiuni la nivelul conştiinţei, vor fi afectate diferite pãrţi ale corpului ce au legãturã cu locurile în care se aflã semnalele de nemulţumire ale celor pe care i-am afectat.
O persoanã moralã este o persoanã sincerã, fericitã, sãnãtoasã. In interiorul sãu nu existã tensiuni, nu existã blocaje. Atunci când ne putem deschide faţã de toate persoanele cu care ne întâlnim, atunci când nouã, dar şi lor, le va fãcea plãcere sã ne întâlnim, momentul întâlnirii va duce la crearea unui câmp nou (obţinut din rezonanţa câmpurilor individuale). Acest nou câmp va avea mai multã putere decât câmpurile individuale şi va influenţa pozitiv persoanele ce fac parte din el.

Medicina tradiţionalã chinezã foloseşte mecanismul descris de teoria Yin - Yang:

"In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul,
Yang-ul este cel care activeazã Yin-ul."

Câmpul are caracter Yin. Noul câmp obţinut prin rezonanţa a douã sau mai multe câmpuri, ce au aceleaşi caracteristici (aceeaşi parametri), va produce în timp modificãri la nivelul Yang-ului, al structurii materiale.
Persoanele cu o moralã avansatã vor intra cu uşurinţã în rezonanţã cu alte persoane ce pun accentul pe moralã, pe când cei care nu sunt atât de dispuşi sã-şi asume realitatea, ci doresc sã o transforme prin minciunã, prin fapte negative, vor intra mai uşor în rezonanţã cu partea "mai puţin pozitivã" a Universului. In acest câmp, "nu tocmai bun", se gãsesc semnale ce nu permit relaxarea, intrarea într-o stare de linişte sufleteascã, de echilibru. Ceea ce se va afla în câmpul acestor din urmã persoane va fi mai degrabã stress-ul decât împãcarea, boala şi nu sãnãtatea, supãrarea şi nu fericirea.
Inţelegerea şi asumarea acestor lucruri este foarte importantã.

Aceste rânduri au fost preluate din cartea Maestrului Cezar Culda; "Medicina Tradiţionalã Chinezã şi Qigong-ul Terapeutic"