Binele si raul

(fragment din cartea Asculta-ti corpul prietenul tau)
BINELE / RÃUL

Binele si rãul au condus dintotdeauna. Este trist sã constati cã aceste notiuni tin de latura noastrã umanã si nu de cea divinã.Rãul s-a nãscut dinfr icã. Totul se întâmplã la nivelul capului. Dacã tu consideri ceva ca fiind „rãu”, acesta devine rãu în mod automat. De aceea se spune „devii ceea ce gândesti”. Dar altcineva poate interpreta acest rãu ca fiind bine. Deci, acelasi lucru e bine sau rãu în functie de felul în care îl percepe fiecare individ.
În realitate, tot ce este considerat „rãu” face parte din planul divin si este permis pe pãmânt pentru a
ajuta omul sã evolueze.

Iatã, exemplul unui individ care îsi face alegerea de dimineatã sub razele soarelui de iarnã. Aleargã gol pânã la brâu si, în ciuda frigului, se simte foarte bine. Îi place sã simtã soarele pe trup. În cursul alergãrii, frigul nu îl afecteazã. Se umple de energie pentru noua zi care începe. La un moment dat, se întâlneste cu un pieton care rãmâne stupefiat de tinuta sa. Probabil acesta exclamã în sinea lui: „Dumnezeule, e înspãimântãtor! O sã facã gripã…” Reactia sa indicã faptul cã, dacã el ar face acelasi lucru, chiar si numai pentru câteva secunde, s-ar îmbolnãvi imediat. În mintea sa, a ajuns la concluzia cã ce a vãzut e rãu.

Se pot da nenumãrate exemple privind binele si rãul. Se stie cã e bine sã mãnânci. O faci pentru a te hrãni, pentru a furniza energie corpului fizic. Atunci, dacã e bine sã mãnânci, poate e si mai bine sã mãnânci mai mult. Nu. Alimentatia în exces nu e favorabilã nimãnui, cãci astfel trupul va avea mult mai mult de lucru.

Binele si rãul sunt numai o nãscocire a fiintei umane. Câte ore pe zi stai sã-ti dirijezi viata dupã bine sau rãu? De câte ori nu eziti sã faci ceea ce ti-ar plãcea, din credinta cã e ceva rãu sau fiindcã te nelinisteste ce vor spune sau vor gândi ceilalti? Faptul cã nu ai curajul sã realizezi ceea ce ti-ai dori te face sã revii la vechile obiceiuri. Procedând astfel, accepti o notiune de bine sau rãu venitã din exterior!

Sã analizãm, de exemplu, obiceiul de a lua un mic dejun consistent în fiecare dimineatã. Se spune cã e foarte bine pentru tine. Dar de unde vine acest principiu? Pentru generatiile trecute era, fãrã îndoialã, ideal. Bunicii si strãmosii nostri trãiau la tarã si se trezeau de obicei foarte devreme, pe la 3-4 dimineata. Evident, cãtre ora 8 simteau nevoia sã mãnânce ceva consistent.
Trebuie sã ne amintim cã si ei îsi luau din hranã toatã energia de care aveau nevoie. Nu stiau cã pot câstiga energie prin puterea gândului. Facultãtile lor mentale erau mai putin dezvoltate. Noi am continuat sã acceptãm aceastã notiune, asa cum au acceptat-o si pãrintii nostri. Pentru anumite persoane poate fi esential sã-si ia micul dejun devreme, la sculare, dar pentru altele se dovedeste valabil exact contrariul. Dacã mãnâncã imediat dupã ce se trezeste, corpul încã nu a terminat asimilarea hranei din ziua precedentã si va avea prea mult de lucru. Îl obligã sã digere, sã asimileze ceea ce el nici mãcar nu a cerut.

Te lasi afectat de nenumãrate lucruri care trezesc în tine emotii diverse, teamã si vinovãtie? Înseamnã cã, în mintea ta, le consideri ca fiind ceva rãu. A te lãsa furat de gânduri sau actiuni pe care le consideri rele denotã o mare tulburare interioarã.

Cuvinte ca pãcat, drac, diavol, demon sau notiuni din planul mental al fiintei umane. Pentru cã Dumnezeu este dragoste. Este perfect si este pretutindeni. Dacã Dumnezeu este pretutindeni, atunci unde mai e loc si pentru diavol? E posibil ca jumãtate din cosmos sã fie stãpânit de Dumnezeu si cealaltã de diavol? Atunci

cum poti accepta faptul cã Dumnezeu este peste tot si, în acelasi timp, crezi si în existenta diavolului? Fereste-te de cei care vorbesc despre „diavol” si „pãcat”. Ei încearcã sã trezeascã în tine frica. Oare Dumnezeu încearcã sã te înfricoseze în vreun fel? Nu. Dumnezeu este drept si iubeste pe toatã lumea.

Toti vrem sã trãim în pace si armonie, fãrã sã ne fie teamã de nimic. Singurele momente când omul trebuie sã plãteascã pentru ceva sunt cele în care încalcã legile naturii, legile care guverneazã cosmosul. Efectul produs de gândurile noastre nu poate fi numit nici pãcat, nici rãu. Este vorba, pur si simplu, de
legea cauzei si efectului, marea lege care ne învatã si ne ajutã sã devenim mai constienti. Nu existã
greseli; existã numai experiente.

Cuvântul „gresealã” este o altã inventie a fiintei umane. Dacã n-ar fi existat cuvinte ca pãcat, diavol, rãu, gresealã si atâtea altele de acest gen, dacã na-r fi apãrut în dictionar, te-ai fi gândit vreodatã la asa ceva? Acest vocabular a fost inventat si acceptat cu multã vreme în urmã. Au fost oameni care, crezând cã ei cunosteau legile naturii mai bine decât însusi Dumnezeu, au început sã-si facã propriile lor legi. Setea de putere a pus stãpânire asupra oamenilor. Si acum iatã cã omul simte nevoia sã regãseascã perfectiunea de la începuturile existentei sale. Perfectiunea ce corespunde armoniei naturale, singura care ar trebui sã existe.
Oamenii si-au creat, de-a lungul timpului, un sistem de valori, metode, obiceiuri si principii care a ajuns
sã le conducã viata.

E timpul sã te opresti, sã încerci sã te privesti prin propriul tãu sistem de valori. Corespunde el ambitiilor tale? Crezi în el cu adevãrat? Te face fericit? Prezenta unui asemenea sistem de valori, principii, metode si obiceiuri indicã faptul cã notiunile de bine si rãu au încã o mare putere asupra ta. Ele ne limiteazã dorintele si dau nastere le dese conflicte interioare. Ne împiedicãm singuri sã dorim ceva: „Nu trebuie, nu e bine”. Este un sindrom al personalitãtilor puternice, al celor care nu vor sã tinã cont de dorintele, de latura lor copilãreascã.

Oamenii cu o personalitate puternicã au o trãsãturã comunã: se supraestimeazã. Între altele, sunt convinsi cã ei sunt mai „buni” în comparatie cu altii. Tot timpul vor sã-i schimbe pe ceilalti. Sunt foarte influentati de propriile notiuni de bine si rãu. De aceea le e foarte greu sã-i accepte pe ceilalti asa cum sunt.

Adevãrul – un alt concept al fiintei umane – e ceva foarte relativ. Adevãrul e proportional cu gradul de dezvoltare al fiecãrui om. Fiecare este convins cã detine adevãrul absolut. Fiecare om a atins un anumit nivel în evolutia sa, deci adevãrul lui nu este mai putin bun decât al altuia. Adevãrul urmãreste dezvoltarea persoanei în cauzã. În loc sã încercãm sã-i schimbãm pe ceilalti, trebuie sã-i acceptãm asa cum sunt în adevãrul lor. Fiecare nouã experientã ne învatã ceva, deci ne ajutã sã ne schimbãm, sã evoluãm. Si tu vei trece prin multe schimbãri pe mãsurã ce avansezi în viatã.

Dacã notiunile de bine si rãu sunt prea pronuntate, devii foarte rigid fatã de tine însuti si fatã de ceilalti. Lasi sã treacã pe lângã tine ocazii fantastice, care te-ar putea face sã trãiesti momente dintre cele mai fericite. Esti atât de ocupat sã-i judeci si sã-i critici pe ceilalti, încât nu esti atent la propria ta viatã, la ceea ce poti sã faci pentru tine. Ce se întâmplã cu o persoanã ajunsã într-o asemenea situatie? Nu mai e în stare sã se bucure de viatã si se simte tot timpul agitatã.

Dacã tu crezi cã ceva e bine si auzi pe cineva exprimându-si dezaprobarea totalã fatã de acest lucru, nu te simti dezamãgit, frustrat? Nu te înfurii? Nu încerci sã schimbi persoana respectivã? Asa cum procedezi cu ceilalti, procedezi si cu tine. Cum reactionezi când îti dai seama cã ai fãcut ceva „rãu”? Nu poti accepta, te superi pe tine însuti si nu încetezi sã te învinovãtesti. Astfel actionezi împotriva legii dragostei care te învatã cã trebuie sã te accepti asa cum esti.
Ti-ai ales modul de viatã si obiceiurile actuale din credinta cã asa era bine pentru tine. A fost într-adevãr
hotãrârea ta? Sau ai fost sub o influentã exterioarã?

Sã luãm un exemplu:somnul. Se spune cã sunt necesare 8 ore de somn pe noapte. Cine a hotãrât astfel? Tu de câte ore de somn ai nevoie? Corpul tãu trebuie sã doarmã atunci când îi e somn si nu când îi spune ceasul. Multi oameni se culcã în mod regulat în fiecare searã la aceeasi orã, convinsi cã au nevoie de un numãr fix de ore de somn pe noapte. Oamenii generatiilor trecute, majoritatea tãrani, stiau cu un an înainte

ce urmeazã sã facã. Viata lor era reglatã ca un ceas. Se culcau foarte devreme si aveau nevoie de o perioadã lungã de somn. În zilele noastre n-ar mai trebui sã fie asa. Fiecare zi e altfel. Orele de somn necesare fiecãrui individ variazã în functie de tipul de activitate pe care o desfãsoarã si de energie consumatã. Multe persoane trãiesc încã dupã modelul mostenit de la bunici, fãrã a dori totusi sã se reîntoarcã la acea perioadã. De aceea persistã atâtea conflicte. E important sã trãim în prezent, nu în trecut.

Înainte de culcare, ar fi bine sã-ti pui întrebarea dacã într-adevãr ti-e somn. Dacã esti obosit, nu ai neapãratã nevoie de somn, ci mai curând de odihnã. Atunci alege-ti o activitate care te relaxeazã. Poti asculta muzicã, poti sã faci o baie caldã, sã faci gimnasticã, sã iesi afarã, sã te plimbi sau chiar sã te duci sã dansezi. În fine, tu stii mai bine ce te relaxeazã mai mult.
Când esti obosit, te odihnesti. Când simti cã ti se închid ochii de somn, te culci. Când ti-e foame, mãnânci.
Aceasta înseamnã sã-ti asculti trupul. Fii mereu atent la nevoile tale personale si nu la ce „se spune”.

Acelasi fenomen se întâmplã si la desteptare. Când trupul te trezeste la ora 6 dimineata si crezi cã e prea devreme sã te scoli, înseamnã cã nu vrei sã-l asculti. Dacã te trezeste, înseamnã cã e vremea sã te scoli! În acest caz, ar fi mai bine sã te ocupi de activitãtile pe care le gãsesti potrivite. Te poti odihni ceva mai târziu, în cursul zilei. Dacã dormi mai mult decât ai nevoie, te vei simti anchilozat, greoi, s-ar putea chiar sã te doarã spatele. Îti va fi mai greu sã te urnesti din loc.

Probabil ai observat cã multi adoptã o serie de obiceiuri fãrã ca mãcar sã caute sã afle dacã asta e ceea ce vor cu adevãrat. Iatã câteva exemple: la masã ocupã întotdeauna acelasi loc, dorm întotdeauna pe aceeasi parte a patului, în concediu frecventeazã mereu aceleasi locuri, fac curãtenie în aceeasi zi, îsi fac cumpãrãturile în acelasi loc si în aceeasi zi a sãptãmânii, mãnâncã mereu la aceleasi ore, se duc sã-si vadã socrii în fiecare duminicã, îi telefoneazã mamei o datã pe zi… Existã si unii care au obiceiul sã se plângã de tot si de toate atunci când îi întrebi ce mai fac…

Ai obiceiul sã le spui întotdeauna copiilor ce sã facã, când sã facã sau de ce sã nu facã? Ai obiceiul sã te plângi sotului sau sotiei de fiecare datã când vine acasã de la lucru? Observã-te. Dã-ti seama care sunt obiceiurile tale.

Cu cât ai mai multe obiceiuri, cu atât notiunile de bine si rãu sunt mai puternic ancorate în tine. Învãtând sã devii mai flexibil, acceptând ideea cã nu existã nici bine nici rãu, vei trãi mai multe experiente si vei avea ce învãta din ele.

Sunt lucruri pe care probabil le consideri rele a ucide pe cineva, a fi homosexual, a te purta cu violentã. Dar nu trebuie sã judeci pe nimeni, orice ar face. Persoanele în cauzã au ceva de învãtat din aceste experiente. Nici tu, nici altcineva nu are dreptul sã decidã pentru ele. Numai ele stiu cu adevãrat ce simt în interiorul lor. Cei ce actioneazã împotriva legilor naturale, a legii dragostei si rãspunderii, vor culege întotdeauna ce au semãnat.
Culegem si ceea de se ascunde în spatele faptelor noastre si ceea ce le motiveazã, nu numai urmãrile
actului în sine.
Dacã recolta ta e bunã, sãmânta pe care ai pus-o este cauza. Si tu stii asta. Cel mai bun mijloc de a învãta
sã-ti pãstrezi echilibrul este sã accepti cã esti atât de perfect pe cât poti fi în fiecare moment al vietii tale.

Unii cred cã a fi perfectionist este o calitate. Dacã esti o persoanã perfectionistã, înseamnã cã nu-ti accepti propria perfectiune. Perfectionistul nu e niciodatã multumit. Îi e foarte greu sã se accepte pe sine însusi. Niciodatã, nimic nu e suficient de bun. Fii o clipã atent la ceea ce numesti „greselile” tale. În momentul în care ai înfãptuit asa-zisa „gresealã” ai fost constient de ea? Sau ai realizat mai târziu cã, dacã procedai altfel, ai fi obtinut rezultate mai bune? În momentul în care ai actionat, ai fost convins cã fãceai ce e bine. Atunci, de ce te superi? Asa se întâmplã cu fiecare dintre noi. În fiecare moment din viatã, fiecare om face asa cum stie cã e mai bine. Aceasta înseamnã a vedea în fiecare om pe Dumnezeu.Dumnezeu înseamnã Perfectiunea. E posibil ca unii oameni sã-si piardã controlul. Sunt ca si obsedati de ceva sau cineva, care îi împinge sã
facã acte abominabile, de exemplu, o crimã. Dar, în momentul comiterii faptei, acea persoanã nu era ea
însãsi. Era sub influenta unei forte invizibile. Omul trebuie sã lupte cu aceste forta care îl înconjoarã. E
unul din lucrurile pe care trebuie sã le învete aici, pe pãmânt.

Pe mãsurã ce înveti sã fii propriul stãpân al vietii tale, vei fi tot mai putin influentat de persoane, evenimente sau vibratii exterioare. Probabil ai trecut prin anumite situatii când ti-ai spus: „Nu stiu ce m-a apucat, era ceva mai tare decât mine”. Nu esti singurul care a trãit acest gen de experiente. Stãpânirea de sine la va face sã disparã, încetul cu încetul. Cel care se lasã condus de asemenea impulsuri nu trebuie judecat. E mai bine sã acceptãm cã fiecare e atât de perfect pe cât poate fi în fiecare clipã a existentei
sale.

De fiecare datã când îti faci griji cã n-ai reusi sã faci ceva atât de bine pe cât ai fi vrut, te comporti ca un copil de 6 ani care se supãrã fiindcã nu poate sã scrie la fel de bine ca sora lui mai mare, care e la universitate! Copilul din clasa I scrie atât de bine pe cât stie. Profesorul îi dã o notã conform cu nivelul lui. Nu se poate compara munca sa cu cea a cuiva care merge la universitate. Acesta poate obtine nota 10, chiar dacã scrisul lui e abia lizibil. Totusi, dacã acest copil ajunge la universitate cu acelasi scris, nu mai e acelasi lucru.

Putem compara aceastã situatie cu persoana care, desi a devenit constientã cã anumite lucruri sunt contrare legilor naturale, se încãpãtâneazã sã le repete. Evident, aceasta va avea de plãtit un pret mult mai mare.

Dacã faci ceva pe mãsura cunostintelor tale, trebuie sã accepti cã esti atât de perfect pe cât poti sã fii. Vei avea de plãtit doar atunci când continui, în mod constient, sã faci lucruri care nu-ti sunt benefice, desi cunosti rezultatele experientelor anterioare. Se întâmplã totusi destul de rar ca o persoanã sã repete, în mod constient, actiuni care nu-i fac bine, ei sau altora.

Fiecare zi din viatã îti oferã noi experiente, îti dã ocazia sã mergi mai departe cãtre perfectiune. Când vei accepta acesta în ceea ce te priveste, o vei accepta si la ceilalti. Vei înceta sã mai critici, sã judeci, sã condamni sau sã fii supãrat pe cineva, oricine ar fi acesta. Vezi, totul e conceput pentru ca viata ta sã meargã spre mai bine.

Pesimistul poate fi comparat cu perfectionistul. Vede întotdeauna parte neagrã a lucrurilor. Nu acceptã propria sa perfectiune si nici pe a altora. A fi pesimist sau perfectionist tine de dimensiunea mentalã, de notiunile de bine si rãu ale fiecãruia dintre noi. Pãmântul este o scoalã uriasã în care progresezi continuu, din clasã în clasã. Acceptã faptul cã fiecare om se aflã la nivel diferit si fiecare e atât de perfect pe cât îi permite gradul de dezvoltare atins. Unii sunt în clasa I, în timp ce altii abia se pregãtesc sã înceapã scoala. Altii sunt deja la universitate. Nimeni nu e mai bun decât celãlalt.

Copilul din clasa I care îsi dã toatã osteneala sã învete sã scrie nu e cu nimic mai prejos decât studentul care se strãduieste si el în munca sa. Un copil având cunostinte si un nivel de constiintã inferioare studentului la universitate face uneori eforturi mai mari decât cei aflati la un nivel cu mult mai ridicat. Atunci, cu ce drept îi judeci pe altii? Suntem atât de perfecti pe cât putem fi în orice moment al vietii
noastre.
„Trebuie”. Un cuvânt care indicã foarte clar cã notiunile de bine si rãu au încã o mare importantã pentru

tine. În general, aceastã afirmatie nu vine din tine, ci din ceea ce crezi tu despre bine si rãu: „trebuie” sau „nu trebuie”. De exemplu: lucrezi toatã sãptãmâna. Sâmbãtã dimineatã, la trezire, îti spui: „Astãzi trebuie sã fac curat”. Aceastã sarcinã devine o adevãratã corvoadã. E mai bine sã-l înlocuiesti pe „trebuie” cu întrebãri de genul: „Chiar am chef sã fac ordine astãzi?”, „Dacã nu fac astãzi curat, ce se va întâmpla?”. Dacã pretul e prea mare – abia sâmbãta viitoare vei avea timp pentru curãtenie, spãlat si cãlcat – îti spui „De fapt stiu cã altãdatã n-o sã am timp sã mã ocup de treaba asta, asa cã o sã mã simt mai bine dacã o voi face astãzi”. Astfel, ti-ai fãcut alegerea. Chiar dacã nu e ceea ce-ai prefera, este totusi ALEGEREA TA. E ceva total diferit. Vei vedea cã toatã munca îti va cere mai putin efort si energie.
Ti se întâmplã sã te gândesti: „Si astãzi trebuie sã mã duc la lucru?” Nu trebuie nu existã… întreaga viatã
este o alegere! Poti alege sã nu te duci la lucru, dar esti pregãtit sã plãtesti pretul? Dacã îti dai seama cã te va costa prea mult, cãci risti sã-ti pierzi slujba, atunci iei o hotãrâre, care devine o alegere: „Mã duc sã
lucrez”.

De fiecare datã când te auzi spunând „trebuie”, opreste-te si afirmã contrariul: „Nu, nu trebuie. Întotdeauna pot sã fac o alegere. Nu am de dat socotealã nimãnui, ci doar mie însumi”. Dupã ce te-ai gândit si ai constatat cã pretul e prea mare si nu esti pregãtit sã suporti consecintele alegerii tale, actioneazã în consecintã! Asa trebuie sã faci întotdeauna, chiar si în ceea ce priveste legile omenesti. Exemplu: n-ai chef sã te opresti la semafor – e alegerea ta. Dar esti gata sã-ti asumi riscurile? Esti pregãtit sã risti producerea unui accident sau plata unei amenzi?

Vezi, nutr ebuie sã faci nimic; totul e o alegere care vine din tine. Singurul lucru pe caretrebuie sã-l faci în aceastã lume este sã evoluezi, adicã sã iubesti si sã actionezi conform legilor naturale si spirituale. Astfel îti va fi mult mai usor. Ocupã-te de tine, de viata ta si restul va veni de la sine. Asta e tot ce conteazã pe acest pãmânt. Mintea nu-ti serveste pentru a-i întelege, analiza sau judeca pe ceilalti, ci pentru a te ajuta sã întelegi cã menirea ta estePERFECTI U N EA.

Înainte de a trece la capitolul urmãtor, fã o listã cu tot ce consideri cã este bine sau rãu în viata ta. Notiunea ta de bine si rãu este aceeasi cu a altora? Notiunile tale despre valoare sunt identice cu cele pe care le atribui altora? E important sã observi asta. Dacã pierzi sau ti se furã lucruri, înseamnã cã notiunea ta de valoare diferã de a celorlalti.

În timp, ce întocmesti aceastã listã, observã dacãbinele e într-adevãr bine, iarrãul este într-adevãr rãu. Anumite lucruri pe care tu le consideri rele ti-ar putea fi benefice. Gândeste-te cã toate lucrurile de pe listã pot fi uneori bune, alteori rele, adicã uneori benefice si alteori nu, în functie de persoanã, eveniment, situatie, moment. Nu existã cu adevãrat bine sau rãu.

Fã încã o listã care sã continã toate obiceiurile tale. În urmãtoarele trei zile, schimbã-ti cel putin un obicei! Pentru a schimba un obicei care nu-ti este benefic (ca fumatul, de exemplu), înlocuieste-l cu ceva care-ti face bine. Trebuie sã fie alegerea ta, nu uita. Obiceiurile proaste vin, de cele mai multe ori, din exterior, din educatie, din scoalã, din deciziile luate în tinerete. Un obicei bun te tonificã, te energizeazã. Cel mai important este ca el sã se nascã dintr-o decizie constientã!
Iata afirmatia
OBSERV TOATE OBICEIURILE MELE PENTRU A FI ÎN MÃSURÃ SÃ STIU CARE DINTRE ELE MÃ AJUTÃ ÎN EVOLUTIA MEA, PENTRU A ATINGE ECHILIBRUL SI ARMONIA. ACCEPT FAPTUL CÃ A TRÃI ESTE O ALEGERE