candela

href="http://alliekatzgraphics.com/candle1.php">


Candle - Comments and Graphics Glitter

duminică, 15 august 2010

Cum hranesti corpul asa traiesti

ÎTI HRÃNESTI CORPUL FIZIC ASA CUM ÎTI TRÃIESTI VIATA

Corpul tãu este cea mai extraordinarã masinãrie care existã pe pãmânt. Nimeni n-a reusit pânã acum sã conceapã sau sã construiascã o replicã a acestei minunãtii. S-a demonstrat cã, dacã s-ar încerca construirea unui calculator care sã aibã aceleasi functii cu creierul uman, acesta ar atinge dimensiunile pãmântului. Pânã în prezent, omul foloseste cam 5 – 10% din capacitatea creierului sãu, o parte infimã a corpului sãu fizic.

Încã de la nastere, corpul stie ce sã facã. Nu e nevoie sã fie învãtat sã doarmã, sã-i fie sete sau foame, frig sau cald, sã plângã, sã râdã, sã se miste, sã transpire, sã caste, sã înghitã, sã digere, sã elimine, sã sângereze, sã se cicatrizeze etc. Instinctiv, el stie deja totul. Îsi cunoaste si adevãratele necesitãti: somn, hranã, elemente nutritive. Dar noi, pur si simplu, neglijãm faptul cã trebuie sã avem încredere în el.
Mama are încredere în copilul abia nãscut. Asteaptã sã-i cearã biberonul, stie de ce plânge, îi vegheazã
somnul. Totusi, odatã ce aparitia primilor dinti, ea decide cã el trebuie sã ia cel putin trei mese pe zi.

Astfel, dupã câteva luni de viatã, nu-i mai permite copilului sã se încreadã în corpul sãu. Totusi, el îsi cunoaste principalele nevoi. Desi pânã la 7 ani nu gândeste, copilul acumuleazã tot ce îl învatã oamenii. Învatã sã-si hrãneascã trupul în conformitate cu aceea ce decid pãrintii. Neacordându-i încredere, acestia îl împiedicã sã descopere ce are nevoie cu adevãrat.
Când devine adult, acest copil nu mai stie sã recunoascã adevãratele necesitãti ale corpului sãu.
De aceea este interesant sã constatãm acum cã felul în care ne hrãnim corespunde modului nostru de viatã Tu cum te hrãnesti? În mod obisnuit – mic dejun, prânz si cinã, luate la ore fixe? Mãnânci fãrã sã-ti pui prea multe întrebãri, fiind convins cã asa trebuie sã fie? Înseamnã cã astfel te comporti si în viatã. În multe situatii, nu esti tu cel care conduce. Multe lucruri le faci crezând cã trebuie sã procedezi astfel. Nu stii de ce: pur si simplu presupui cã asa trebuie sã fie.

Cu privire la acest subiect, îmi place sã spun povestea unei tinere cãsãtorite care întotdeauna tãia capetele bucãtii de carne înainte de a o pune în cratitã, la prãjit. Intrigat, sotul sãu o întreabã de ce procedeazã astfel. Ea rãspunde: „Nu stiu, mama prãjea întotdeauna carnea asa.” Tânãrul o întreabã într-o zi pe soacra sa de ce taie capetele fripturii. „Nu stiu, mama fãcea asa”, rãspunde ea. Tânãrul profitã de o reuniune a întregii familii pentru a pune aceeasi întrebare bunicii. Ea îi spune: „Stii, în tineretea mea, eram o familie tare sãracã. Nu aveam decât o cratitã, prea micã pentru a prãji o buratã de carne întreagã, asa cã îi tãiam capetele.” Aceastã poveste ilustreazã foarte bine cum actionãm în viatã fãrã sã stim prea bine de ce. Din obisnuintã, repetãm aceleasi gesturi.

Esti o persoanã care acordã multã importantã principiilor si traditiilor? Dacã rãspunsul e da, verificã-ti modul de a te hrãni. Probabil cã mãnânci mereu la aceleasi ore. Mãnânci din principiu, stiind cã trebuie sã mãnânci. Ti-e teamã sã nu-ti fie foame. Dacã într-o searã trebuie sã pleci undeva si mãnânci bine înainte de teamã sã nu ti se facã foame mai târziu, înseamnã cã si în viatã te comporti la fel. Faci ceva de teamã sã nu… Actioneazã fiindcã ti-e teamã de ce vor spune sau vor crede ceilalti. Nu esti tu însuti. Ca si în cazul alimentatiei, decizi dinainte ce ar trebui sã faci.

Corpului tãu stie foarte bine când îi este foame. Poate rãmâne sãptãmâni întregi fãrã hranã si tu sã nu te îmbolnãvesti. Dacã ti-e foame si nu poti mânca în momentul respectiv, vorbeste trupului tãu astfel: „Asteaptã, n-o sã dureze mult. O sã-ti dau sã mãnânci putin mai târziu.” De asemenea, sã nu te îngrijoreze faptul cã ai putea mânca prea mult. Când trupul tãu primeste ceea ce are nevoie, la momentul potrivit, stie când sã se opreascã.

Dacã descoperi cã esti o persoanã cu multe tabieturi în ce priveste alimentatia, vei descoperi de asemenea cã întrebãrile de genul „Ce-o sã se creadã?”, „Ce-o sã se spunã?”, „Ce vor face?” au mare importantã pentru tine. Atunci, în loc sã gândesti, sã te comporti, sã te îmbraci potrivit felului tãu de a fi, chiar dacã acesta nu corespunde unui stil „obisnuit”, te temi de reactia celorlalti si nu mai esti tu însuti. Toate aceste mici detalii creeazã în tine o insatisfactie… cãreia nu trebuie sã-i mai cauti motivul! Învatã sã-ti cunosti propriile necesitãti.

Faptul cã te hrãnesti din obisnuintã îti va demonstra si cã notiunile de „bine si rãu” au o mare influentã asupra ta. Probabil cã esti prea categoric. Hotãrãsti cã ceva este bine sau rãu, când de fapt, în viatã, nu existã bine sau rãu absolut. Ce e bine pentru cineva poate fi rãu pentru altul. De aceea te sfãtuiesc sã folosesti cuvântul „benefic” în loc de „bine”. Observã ceea ce este sau benefic pentrutine. Ceilalti îsi au
propria lor viatã. Vor învãta prin ei însisi. Chiar dacã felul lor de a fi sau de a actiona corespunde
notiunilor tale de „rãu”, poate cã lor acest fel de a fi le permite sã descopere ceva fantastic.
Poti sã te hrãnesti si sã actionezi din obisnuintã. Aceasta tine de dimensiunea mentalã. Dar, observând
felul în care te hrãnesti, poti descoperi cã te situezi mai curând în dimensiunea emotionalã.

Când erai mic, deseori mâncai si beai din cauza tulburãrilor emotionale, hrana fiind în aceste cazuri compensatoare. Observã atitudinea ta de astãzi… Când un copil se loveste, i se dã o bomboanã sau o prãjiturã pentru a-l consola. Când are nevoie de atentie, i se dã ceva de mâncat. Dacã e prost dispus, supãrat sau se ceartã cu un prieten, încercãm sã-l manipulãm dându-i ceva de mâncare, spunându-i: „Dacã esti cuminte, o sã te duc la cofetãrie sau o sã-ti dau înghetatã.” Alteori îl pedepsim, luându-i desertul sau chiar nedându-i sã mãnânce. Cele mai multe mame fac asa si aceste obiceiuri capãtã o mare importantã în viata copilului si, în consecintã, în viata lor de adulti. Ce te-a impresionat de la 0 la 7 ani are un mare efect asupra dimensiunii tale mentale, psihice si emotionale din viata ta de azi. Reactiile tale de ieri (0-7 ani) sunt indicii care te ajutã sã descoperi originea modului tãu de a te comporta astãzi.
Ce faci în prezent? Bei sau mãnânci din cauza agitatiei, pentru a trece timpul, pentru a te consola sau
recompensa? În acest caz, lasi dimensiunea emotionalã sã-ti controleze viata, desi tu ar trebui sã-i fii
singurul stãpân. Într-unul din capitolele urmãtoare, îti voi explica în ce fel poti reusi sã-ti stãpânesti
emotiile.

Dacã mãnânci sau bei fiindcã ti-e poftã, asupra ta actioneazã în principal dimensiunea fizicã. Ce înseamnã a mânca din poftã? Înseamnã cã doresti ceva pentru a-ti satisface simturile. De exemplu: mergi pe stradã si nu ti-e foame deloc. Dar, trecând prin fata unei cofetãrii, vezi o multime de cornete de înghetatã apetisante. Neputând rezista, te hotãrãsti sã cumperi unul, desi cu câteva minute mai devreme nici nu te gândeai la asa ceva. Când unul din simturi te îndeamnã sã mãnânci sau sã bei ceva la care nu te-ai fi gândit înainte sã-l vezi, sã-l simti, sã auzi vorbindu-se despre el, sã-l gusti sau sã-l atingi, atunci simturile tale preiau conducerea. Alt exemplu: intri la cinema dupã un prânz copios, simtindu-te sãtul. Dar mirosul de floricele de porumb îti excitã simturile si te duci imediat sã cumperi. Iatã ce înseamnã a mânca din poftã.

Dimpotrivã, dacã esti la serviciu la ora 11 dimineata si simti cã ai chef de un pateu sau o prãjiturã, nu e vorba de poftã. Nu simturile tale au fãcut sã se nascã în tine dorinta de a mânca. Ai dorit prãjitura înainte sã o vezi, sã-i simti mirosul sau sã auzi vorbindu-se despre ea. Te-ai gândit la ea mai înainte ce simturile tale sã te îndemne dintr-o datã la asta. Totusi, e bine sã verifici dacã într-adevãr ti-e foame si, dacã rãspunsul e nu, probabil cã pofta de o prãjiturã a fost provocatã de o emotie.

Sunt o multime de lucruri pe care le poti face din poftã. Poti sã mergi la cumpãrãturi, poti sã dormi sau sã faci dragoste din poftã. Studiazã-te putin pe tine însuti. Care sunt lucrurile pe care le faci din poftã? Ti-e greu sã-ti stãpânesti simturile? În acest caz, dimensiunea ta fizicã nu e sub control, nu e în armonie.

Când îti dai seama cã de multe ori faci ce te îndeamnã simturile, înseamnã cã supraconstiinta îti trimite un mesaj pentru a-ti spune cã unul sau mai multe din simturile tale nu sunt satisfãcute din punct de vedere psihologic. Poate fi vorba despre vãz, auz, miros, gust sau pipãit.
Vãzul: esti afectat de ceea ce vezi la un moment dat. corpul tãu îti spune: „Ce te deranjeazã în ceea ce vezi
nu e treaba ta”, sau „Fã ceva în legãturã cu asta, nu te mai lãsa afectat.”

Auzul: esti afecta de ceea ce auzi, acasã sau în altã parte. E timpul sã te ocupi de asta.
Mirosul: existã ceva sau cineva pe care nu îl poti mirosi? Vecina, seful sau mobila din sufragerie?
Pipãitul: esti satisfãcut de viata ta afectivã? Dacã nu primesti destulã afectiune, cine a uitat sã semene?

Dacã vrei sã culegi, trebuie sã semeni! Sunt multe semne simple de afectiune pe care poti sã le dai: o privire, o floare, un cuvânt de dragoste, un gest afectuos. Poti sã-ti dãruiesti tie însuti afectiuni din belsug, nu uita! Începe prin a o semãna în jurul tãu si o vei primi si tu în schimb.
Gustul: dacã mãnânci de poftã, pentru a-ti satisface gustul, viata ta sexualã e nesatisfãcãtoare. Tie îti
revine sarcina sã faci schimbãrile necesare.

De fiecare datã când unul din simturile tale nu e satisfãcut si la mijloc sunt probleme ce te privesc pe tine, treci la actiune. Dacã e vorba de altceva, pe care vrei sã-l schimbi pentru a fi tu însuti fericit, trupul tãu îti spune sã te ocupi de treburile tale si sã-l lasi pe celãlalt sã-si ducã viata cum crede de cuviintã. E foarte periculos ca fericire ta sã depindã de altcineva”

Oricare ar fi dimensiunea care te influenteazã mai mult (fizicã, emotionalã, mentalã), trebuie s-o stãpânesti. Dacã e vorba de dimensiunea mentalã, încearcã sã te observi mai îndeaproape. Fãrã îndoialã, faci multe lucruri din obisnuintã. Prin urmare, e foarte important sã te opresti înainte de a vorbi sau actiona si sã te întrebi: „Oare asta e ceea ce vreau cu adevãrat? Asta mã va face fericit? Am într-adevãr nevoie de acest lucru?” Fã-ti timp pentru a-ti pune întrebãri.
Dacã e vorba de dimensiunea emotionalã, învatã sã-ti exprimi emotiile (vom vorbi asta mai târziu).

Dacã e implicatã dimensiunea fizicã, opreste-te si întreabã-te: „care din simturile mele nu sunt satisfãcute?”. Trece-le pe toate în revistã, unul câte unul, si încearcã sã-ti dai seama ce nu merge. Poate fi în legãturã cu ceea ce vezi, ce auzi, ce simti, cu viata ta afectivã sau sexualã. Cautã în tine însuti si vei afla rãspunsul.

Vei descoperi multe lucruri despre tine urmând aceastã metodã. Vei vedea cã te plimbi de la o dimensiune
la alta, dar întotdeauna una din ele e mai putin armonioasã, are unele deficiente.

Eventual, vei constata cã impulsurile tale alimentare sunt provocate de foame. Din acel moment, vei stii cã în interiorul tãu s-au produs unele transformãri. Pe mãsurã ce-ti schimbi modul de a gândi, ti se vor schimba si gusturile în ce priveste alimentatia.

Corpul tãu este atât de desãvârsit încât îti cunoaste foarte bine nevoile si stie în ce moment trebuie sã le manifeste. Corpul este compus din 6 elemente esentiale: apã, proteine, vitamine, glucide (zahãr si hidrati de carbon), lipide (grãsimi esentiale) si minerale. De fiecare datã când unul sau mai multe din aceste elemente este deficitar, corpul trimite un mesaj cãtre creier. Atunci acesta îti dã dorinta de a mânca ceva care corespunde elementelor care lipsesc.

Vezi, nu trebuie sã te preocupe ce si când trebuie sã mãnânci. Dacã ai încredere în trupul tãu, vei sti exact când sã mãnânci. Dacã ai încredere în trupul tãu, vei stii exact când îti este foame si de ce anume ai nevoie. Este inutil sã-ti hrãnesti corpul ca sã nu-ti fie foame dacã pe moment nu-i lipseste nimic. Oricare ar fi carenta sa (fier, calciu, proteine, grãsime sau zahãr), corpul tãu are sarcina de a-ti oferi pofta de a mânca ceea ce îi lipseste. Creierul tãu, acest mare calculator, a înregistrat tot ce a gustat de la nasterea ta si stie exact ce contine fiecare aliment. Da îndatã ce corpul are nevoie de ceva, el transmite mesajul cãtre creier.

N-ai nici o hotãrâre de luat în ceea ce priveste corpul tãu. Lui îi revine responsabilitatea de a avertiza creierul asupra necesitãtilor tale. O persoanã care tine regim îi dicteazã trupului ce sã mãnânce si când sã o facã. Aceasta actioneazã împotriva legilor naturii. Urmând un regim, îi transmiti corpului un mesaj de genul: „Începând de astãzi, eu hotãrãsc ceea ce ai nevoie, la ora convenitã si cu frecventa hotãrâtã.” E mult mai simplu sã ai încredere în acest bun prieten al tãu!

Unele persoane iau o singurã masã pe zi. Altele nu au nevoie de micul dejun. Altii preferã sã ia micul dejun si prânzul, fãrã sã se mai preocupe de cinã. Altii au nevoie de 5 mese pe zi sau preferã sã rontãie câte putin atunci când se manifestã foamea. Tie îti revine sarcina de a descoperi modul de alimentatie care îti convine. Fiecare om este unic. Ce e bine pentru unul nu este neapãrat bine pentru altul.

Corpul tãu poate sã asimileze calciul sau sã elimine o parte din el. De asemenea, poate sã aibã dificultãti în a elimina colesterolul. Acestea sunt numai douã exemple prin care îti demonstreazã cã nu esti constient de toate functiile corpului. Nu ai atins încã un nivel de constiintã suficient de ridicat pentru a realiza ce se întâmplã în interiorul tãu. Nu trebuie sã-i dai trupului indicatii în ceea ce priveste digestia. Nu e nevoie sã- i spui sã coboare mâncarea prin stomac, pânã în intestine, sau sã faci sã functioneze ficatul, apoi pancreasul… Aceastã sarcinã îi revine supraconstiintei tale. Ea vegheazã asupra digestiei, asimilãrii si dezasimilãrii.

Singura ta responsabilitate este aceea de a-ti ajuta corpul prin tot ce poti face în mod constient. Esti singurul care rãspunde de el. pe mãsurã ce nivelul tãu de constiintã va creste, îti va fi mult mai usor sã recunosti mesajele si sã actionezi în consecintã. Fã-ti treaba ta si corpul o va face pe a lui. Astfel, energia va fi egal distribuitã. Vei trãi în armonie si asta te va mentine sãnãtos.

Multi oameni folosesc în alimentatia zilnicã anumite elemente pe care corpul nu le recunoaste printre elementele nutritive de care are nevoie. Acestea sunt numite otrãvurile corpului, fiindcã scot afarã energia din corp în loc sã o producã. Dintre aceste otrãvuri fac parte alcoolul, zahãrul alb (si tot ce e rafinat, ca fãina albã, orezul alb, pâinea albã), cafeina, sarea, tutunul, grãsimile neesentiale si toate produsele chimice, ca medicamentele si substantele folosite pentru conservarea sau colorarea alimentelor.

Cum te hrãnesti? Îi dai corpului tãu alimente ce contin cele 6 elemente nutritive? Dacã da, înseamnã cã-ti iubesti corpul fizic. Poate cã la nivel emotional si mental n-ai atins încã echilibrul necesar, dar cel putin aspectul fizic al corpului este respectat. Este un pas în directia cea bunã.

Unele persoane vegetariene sunt încredintate cã si-au echilibrat viata si au atins marea pace si armonie
interioarã… Dar alimentatia e numai o dimensiune a fiintei umane.

O bunã alimentatie fizicã este deja un mare pas înainte. Îti ajuti astfel trupul sã se mentinã sãnãtos si asta îti permite sã te deschizi mai mult si sã vezi cum îti poti ameliora celelalte dimensiuni – cea emotionalã si cea mentalã.
Tot ce a fost mentionat de la începutul cãrtii afecteazã celulele corpului.

O masã compusã din fripturã, cartofi prãjiti, sare si castraveciori murati dã foarte mult de lucru corpului. Digestia se face greu fiindcã nu i-ai dat decât „otrãvuri”. Dacã îl faci sã asimileze bãuturi, sucuri dulci, alimente ce contin zahãr si multe produse chimice, asta reprezintã un semnal cã existã ceva în tine care te nemultumeste. E o lipsã de respect fatã de trupul tãu sã-i dai atât de lucru. Asa cã sã nu te miri dacã se va revolta în loc sã rãspundã cererilor tale. Chiar si el e în stare sã se supere: „Ce faci tu din mine? De ce eu trebuie sã fac mereu ceva pentru mine?”. Dimpotrivã, dacã devii constient de ceea ce stã în puterile tale sã faci, poti sã-ti ajuti corpul si sã te ajuti astfel pe tine însuti.

Dacã mãnânci prea multe dulciuri, înseamnã cã din viata ta lipseste desfãtarea. Nu-ti permiti unele lucruri care ti-ar face plãcere. Dacã mãnânci prea sãrat, esti o persoanã pusã pe ceartã. Dacã preferi alimentele puternic condimentate, viata ta nu e destul de „picantã”. Prea multã cafea - în viata ta lipseste un stimulent.

Înainte de a trece mai departe, te sfãtuiesc sã astepti o sãptãmânã. Reciteste cu atentie întregul capitol si observã tot ce mãnânci si bei în acest timp. Întrebã-te în fiecare zi, înainte de a mânca, dacã ti-e într- adevãr foame si dacã mãnânci ceea ce ai nevoie. La sfârsitul zilei, noteazã totul, mentionând dacã ai actionat din foame, emotie, obisnuintã sau poftã. Nu trebuie sã-ti impui un regim, e de-ajuns sã observi.Acesta îti va permite sã vezi ce anume îti dominã viata, cu care parte din tine – trebuie sã lucrezi mai mult. Este un mijloc de a te cunoaste mai bine.
Iatã afirmatia:
SUNT TOT MAI CONSTIENT DE FELUL ÎN CARE MÃ HRÃNESC SI ASTEPT CA TRUPUL
MEU SÃ-MI ÎMPÃRTÃSEASCÃ NEVOILE SALE ÎN MOMENTUL ÎN CARE ÎI ESTE FOAME

Un comentariu: