candela

href="http://alliekatzgraphics.com/candle1.php">


Candle - Comments and Graphics Glitter

marți, 6 iulie 2010

Iubeste-te pe tine

Iubeste-te asa cum esti
(preluat de pe net)

Nimeni şi nimic nu te poate împiedica să te iubeşti mai mult decât tu însuţi!

Pentru multe persoane poate fi foarte dificil să se privească prin ochii iubirii; acesta este însă cel mai important principiu pe care trebuie să îl avem în minte în orice întreprindem, indiferent că este vorba despre vindecarea unei afecţiuni, despre reuşita unui ţel sau despre o relaţie de cuplu.
Mulţi dintre noi am învăţat încă din copilărie că, dacă facem o greşeală, nu mai suntem iubiţi şi putem fi pedepsiţi (de părinţi, de Dumnezeu etc.); cu alte cuvinte, iubirea poate veni doar “condiţionat”, în funcţie de comportamentul nostru; tema “iubirii de sine” reprezintă astfel una extrem de importantă, în condiţiile în care sufleteşte şi mental noi credem că nu merităm să ne iubim prea mult.
Credinte
Iar când nu credem că merităm iubirea noastră, exact aşa ne comportăm şi cu ceilalţi: ca şi cum am încerca să demonstrăm acest lucru mereu. Şi este firesc: cum ai putea să te iubeşti şi să te accepţi complet dacă ai sentimente negative faţă de tine însuţi? Şi mai mult, cum ar putea ceilalţi să te iubească dacă nici măcar tu nu o poţi face? O dată ce începi să simţi dragoste pentru tine, indiferent de situaţia în care te afli şi de greşelile pe care tu crezi că le-ai făcut, inclusiv când ai sentimente de vinovăţie sau de teamă care pot fi distrugătoare pentru suflet şi sănătate, lucrurile încep să se întâmple pozitiv în viaţa ta. Este important să ne eliberăm cât mai devreme de tiparele noastre autodistructive, deşi uneori nici nu ne dăm seama că matriţa după care acţionăm nu ne mai este de folos şi atunci nici nu ne dorim să o schimbăm.
Test
Verifică însă cât de mult te iubeşti: încearcă să spui fraza “mă iubesc şi mă accept din toată inima, aşa cum sunt“; ce notă de adevăr dai acestei fraze, de la 0 la 10, unde 10 este intensitatea maximă, adică “perfect adevărat”?
Dacă nota ta este între 8 şi 10 stai destul de bine, dar tot ai mai putea lucra puţin pentru îmbunătăţirea ei; dacă nota este între 5 şi 7, ai de recuperat cam jumătate din iubirea pe care nu ai crezut că meriţi să ţi-o dăruieşti, iar dacă nota este sub 5 va trebui să lucrezi mai mult pentru a creşte nivelul de iubire pentru tine.
În ce fel să te iubeşti însă? A te iubi aşa cum eşti seamănă cu dragostea necondiţionată a unei mame faţă de copilul ei, deşi e mai mult decât atât; este asemeni iubirii divine pentru tot ceea ce există, fără judecată. A te iubi necondiţionat este cel mai măreţ dar pe care ţi-l poţi face. Iubeşte-te complet, fără teamă. Dacă mâine n-ai mai fi, nu ţi-ar părea rău că până azi nu te-ai iubit mai mult?
Iubirea necondiţionată e un dar divin
Atunci când nu mă pot ierta sau nu mă pot iubi oricum aş fi înseamnă de fapt că nu am învăţat încă un principiu simplu de viaţă: nu există greşeli sau păcate; eu am nevoie să trec prin anumite experienţe necesare mie ca să pot evolua şi orice aşa-zisă “greşeală” este doar o etapă în desăvârşirea mea: o dată ce am trecut de ea am învăţat ce trebuia şi merg mai departe fără să o repet.
A trăi în prezent şi nu în trecut (cu regretul că aş fi putut face lucrurile altfel) ori în viitor (atunci când mă îngrijorez pentru ziua de mâine) poate fi cel mai dificil lucru pentru mulţi; e greu să devii atent la ceea ce se petrece acum în jurul tău, la sentimentele tale, la nevoile tale, la oameni şi la frumuseţea vieţii fără să te gândeşti la probleme; dar dacă poţi să o faci, viaţa devine minunată.
Iartă-te şi iubeşte-te aşadar din toată inima, aşa cum eşti, fiindcă nimeni altcineva nu o va face în locul tău şi oricum, tu ştii cel mai bine ce nevoi ai şi cum să ţi le împlineşti.
Sentimentele reprezintă limbajul corpului
Dacă vrei să afli care sunt cele mai bune decizii pentru tine, fii atent la corpul tău, căci el îţi va comunica prin emoţii tot ceea ce trebuie să ştii.
Ţi s-a întâmplat vreodată să vrei să faci un lucru pe care ţi l-ai dorit şi totuşi să trăieşti senzaţii de teamă sau panică, să începi să tremuri fără motiv sau pur şi simplu să ai o senzaţie neconfortabilă?
Este pentru că trupul tău încearcă să îţi transmită mesajul că ceea ce vrei conştient nu e acceptat deplin şi de subconştientul tău. Traumele rămase nevindecate pot ieşi la iveală în cele mai bizare momente, uneori fără să înţelegem ce anume ne-a determinat să reacţionăm astfel.
Spre exemplu, dacă în trecut ai fost vreodată criticat în public, e posibil să nu te poţi simţi în largul tău acum, în faţa unui auditoriu, deşi ai vrea să nu reacţionezi aşa; ţi-ar fi plăcut poate să nu îţi fie teamă în anumite situaţii, dar emoţiile te dau de gol, pentru că la un moment dat, poate în copilărie, ai mai fost într-o situaţie similară din care ai învăţat să anticipezi că ceva negativ se poate întâmpla dacă continui.

Corpul tău îţi arată astfel cât de greu îţi este să accepţi situaţia respectivă relaxat, tocmai pentru că, emoţional vorbind, aceste stări negative au rămas impregnate în memoria ta. Practic, felul în care tu crezi că poţi face faţă situaţiei poate fi total diferit de ceea ce înţeleg corpul şi subconştientul tău din acea întâmplare. Majoritatea oamenilor nu realizează diferenţele între ceea ce îşi propun şi direcţia reală spre care se îndreaptă, şi din această cauză cred că îi urmăreşte ghinionul, că au avut o perioadă nefastă, că e ceva în neregulă cu ceilalţi, dar niciodată nu îşi dau seama că de fapt problema îşi află rădăcinile în ei înşişi.
Invata!
Fii atent la semnalele corpului tău de fiecare dată când încerci să faci ceva, când vrei să iei o decizie sau când începi un nou proiect; el este un fel de învăţător pentru tine şi îţi poate spune întotdeauna ce simţi de fapt înăuntrul tău pentru acea situaţie, ghidându-te în direcţia cea mai potrivită pentru tine, astfel încât dorinţa ta conştientă să coincidă cu cea inconştientă.
Desigur, poţi hotărî că trebuie să faci curăţenie înăuntrul tău şi să renunţi la emoţiile care nu îţi mai folosesc, pentru a atrage tot ceea ce visezi, dar, dacă nu eşti încă pregătit să faci asta, alege să te bazezi pe forul tău interior, care îţi este cel mai puternic aliat în luarea deciziilor; în acest fel nu vei mai avea surpriza că ceea ce visezi nu se realizează, pentru că vei merge doar pe cărările spre care te conduce inima ta.
Oricum, bazează-te cât mai puţin pe răspunsurile primite din exterior, căci ceilalţi nu au de unde să ştie cât de benefic poate fi acel lucru pentru tine. Ei nu au trăit viaţa ta, experienţele tale emoţionale şi nu îţi pot oferi decât o variantă de decizie bună din punctul lor de vedere. Tu eşti singurul care poate decide pentru viaţa ta, iar emoţiile te ajută să o faci cel mai bine.
În felul acesta vei lua cele mai bune şi eficiente hotărâri, pentru că îţi vei asculta corpul şi inima; inima fiind sediul emoţiilor, transmite întotdeauna semnalele cele mai clare, în modul cel mai direct.
Şi încă ceva despre limbajul corpului: atunci când ne îmbolnăvim este posibil ca trupul şi inima noastră să fi încercat de prea mult timp să ne arate că nu suntem la momentul sau locul cel mai potrivit în viaţă, că poate am mers într-o direcţie nepotrivită, făcând un anumit lucru sau gândind ceva contrar credinţelor noastre interioare.
Boala devine astfel mesajul corpului pentru noi. Atunci când ne ascultăm cu atenţie pe noi înşine, corpul ne vorbeşte. Când pe el îl doare ceva este pentru că sufletul suferă şi ne-am ignorat nevoile interioare.
Să îi oferim corpului ceea ce ne cere, să fim buni şi răbdători cu el şi cu noi, ca şi cu un copil. Să îi dăm relaxarea de care are nevoie atunci când ne-o cere şi iubire necondiţionată de fiecare dată când ne privim în oglindă, să îl hrănim cu alimente curate şi sănătoase ca şi cum ar fi templul sufletului nostru, să le oferim ochilor privelişti minunate, urechilor – melodii frumoase, nasului – arome fermecătoare, iar corpul ne va “răspunde” înapoi cu dragoste şi sănătate, ca un prieten bun, ceea ce a şi fost întotdeauna.
Primul pas ar fi sa-ti dai seama cat de mult te iubesti cu adevarat. Pentru asta ar trebui sa intelegi ca exista in tine un copil care are nevoie de rabdare, de toleranta, de incurajare, de dragoste, de tandrete… I le acorzi? Ti se intampla sa-i spui povesti cu balauri despre tot felul de lucruri pe care le va pierde in curand, despre cat de ghinionist este sau ce putine sanse are sa reuseasca? Se numeste pesimism si copilul din tine este trist si deprimat mult timp dupa ce aude asa ceva.
Uneori ii explici in amanunt nenumaratele reusite ale altora care lui “nu ii vor fi niciodata accesibile”? Acest comportament inseamna invidie si gelozie si pe el il face sa-si piarda increderea in sine. Il starnesti, promitandu-i mereu noi si noi placeri – pe care e clar ca nu i le poti oferi la nesfarsit? Ii trezesti astfel pofta nemasurata care il face avid si vesnic nemultumit. Ii explici uneori ca ceilalti sunt vinovati de esecurile lui si ca ar trebui sa le dea o lectie? In felul acesta il inveti ura, iar violenta care o insoteste il umple de rani adanci. In plus, ca sa mai imbunezi un pic situatia, ii spui ca nu conteaza cate indura, tot el este centrul Universului? Orgoliul pe care i-l trezesti astfel, in mod paradoxal, ii alimenteaza complexele de inferioritate…
Toate aceste obiceiuri nefaste ii ranesc mult mai putin pe cei din jur decat pe cei care le practica. Daca ti se mai petrece uneori sa te comporti astfel cu tine insuti inseamna ca inca nu te iubesti suficient…
Copilul din tine are nevoie de dragostea ta. Tot restul – iubirea si aprecierea celorlalti, satisfactiile de tot felul, diferite idei si teorii metafizice – nu-l vor linisti decat pentru scurt timp. Periodic el va deschide ochii, va intelege ca nu a primit ce-i trebuie si va reincepe sa planga. Cum anume? Cuvintele aspre adresate celorlalti, reprosurile, ironia, violenta – fizica sau verbala – neindurarea, raceala sufleteasca, tristetea, neimplinirea, nerabdarea, imprastierea – toate acestea sunt semne care ii anunta pe ceilalti ca in tine exista un copil care plange. O relatie de iubire intre doua fiinte care nu stiu aproape deloc sa se iubeasca pe ele insele este ca o punte ingusta peste un abis. Fiecare dintre ei spera ca celalalt va reusi miracolul sa umple golul – sa-i ofere atat de mult incat sa-l scuteasca de necesitatea de a se descoperi si iubi pe sine. Evident, este doar o himera…
Atunci cand nu ma iubesc pe mine insumi voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celalalt. Daca nu mi le ofera, ma voi considera indreptatit sa ma supar. Daca mi le ofera din plin, dar eu nu simt ca merit cu adevarat atat de mult, voi gandi ca pur si simplu se insala, ca totusi este o persoana naiva, iar dragostea sa va incepe sa ma sufoce…
De fapt, nu voi reusi niciodata sa primesc de la ceilalti mai mult decat sunt capabil sa-mi ofer eu insumi.
Dimpotriva, atunci cand aducem in relatiile noastre starea de implinire pe care o trezeste veritabila iubire de sine, interactiunea se stabileste pe un cu totul alt nivel. Nu mai este vorba de acea foame de iubire care face din interactiunea cu celalalt o necesitate stringenta, dureroasa, ci de revarsarea unui preaplin. In felul acesta “a darui” si “a primi” dobandesc o alta semnificatie. Atunci cand il eliberez pe celalalt de “obligatia” de a vindeca ranile pe care mi le provoc singur prin faptul ca nu ma iubesc, ii las timp pentru a savura iubirea.
”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu