Combinarea corectă a alimentelor – garanţia unei sănătăţi de fier
de dr. Mariana Sava
„Hrana ingerată este divizată în trei părţi. Partea intermediară, grosieră, se elimină. Partea mijlocie se transformă în constituenţi corporali. Partea subtilă devine hrană pentru minte.” (CHANDOGYA UPANISHAD VI.4.I)
„Eu sunt hrana. Eu sunt cel care mănâncă hrana. Eu sunt cel care îl înghite pe cel care mănâncă hrana. Eu devorez întregul Univers. Lumina mea este asemenea Soarelui.”
(TAITTIRIYA UPANISHAD II.9.6)
(TAITTIRIYA UPANISHAD II.9.6)
Dieta corectă este esenţa oricărui tratament naturist. Alimentele pe care le consumăm pot amplifica, diminua sau chiar anula efectele altor terapii (chiar şi influenţa vindecătoare a plantelor medicinale). Pe de altă parte, o dietă incorectă poate fi unul dintre principalii factori cauzatori de boală. Ştiinţa străveche, AYURVEDA ajută fiecare fiinţă umană să descopere care este regimul alimentar care i se potriveşte cel mai bine, precum şi tot ceea ce este necesar din acest punct de vedere, pentru a preveni sau trata eventualele dezechilibre.
Eşti ceea ce mănânci
Dietoterapia se bazează pe faptul că dobândim calităţile hranei, cu alte cuvinte, suntem ceea ce mâncăm. Într-adevăr, putem observa şi singuri, dacă suntem atenţi, că alimentele pe care le mâncăm ne influenţează starea psiho-mentală din perioada ce urmează mesei respective. Este ştiut că marii consumatori de carne sau cafea sunt predispuşi la a manifesta mânie, agresivitate sau alte emoţii negative „fierbinţi”. Medicina iniţiatică tradiţională AYURVEDA cunoaşte de mii de ani faptul că regimul carnivor „supraîncălzeşte” sângele în timp ce regimul vegetarian este renumit pentru predispunerea la echilibru, calm şi linişte, care sunt manifestate deseori chiar şi în condiţii foarte stresante. Celebrul filosof iniţiat Omraam Mikhael Aivanhov spunea: „Mâncatul cărnii întreţine în corpul persoanei respective o legătură invizibilă a corpului cu lumea animală şi cred că individul ar fi înspăimântat dacă şi-ar putea vedea culorile urâţite ale aurei sale invizibile (n.n. – invizibile ochilor obişnuiţi, dar care deja la ora actuală poate fi parţial pusă în evidenţă graţie fotografiei în efect Kirilian, ecrane cu dicianină etc.), însoţit fiind de toate sufletele animalelor pe care le-a mâncat.”
Anumite alimente induc rezonanţe planetare
Fiecare aliment are o rezonanţă astrală predominantă, care favorizează inducerea unei întregi game de emoţii, sentimente, gânduri şi stări specifice vibraţiei planetare respective în fiinţa care îl consumă cu regularitate (minim 30 de zile). Spre exemplu, fiinţelor care doresc să devină mai iubitoare, mai senzuale, mai „venusiene” le-ar fi de un real folos consumul preferenţial de grâu, mere, cireşe, caise, piersici. Celor care vor să-şi amplifice puterea de emisie mentală, strălucirea, autocontrolul sau alte calităţi „solare”, le recomandăm un regim alimentar compus din orez preparat cu scorţişoară, nuci, anghinare, seminţe din floarea soarelui, măsline.
Consumă mai ales hrană produsă în regiunea în care trăieşti
Tradiţia milenară ayurvedică ne aduce la cunoştinţă rolul important în menţinerea sănătăţii pe care îl are consumul vegetalelor şi produselor lactate obţinute de la animalele care cresc în zona în care trăim. Este celebru printre gerontologi şi dieteticieni exemplul locuitorilor din zona Hunzo din nordul Indiei, care reuşesc frecvent să depăşească venerabila vârstă de 100 de ani (putând şi procrea până la 80 de ani) numai datorită consumului preferenţial de cereale decorticate, legume, fructe, ouă şi lapte, însă toate acestea produse în regiunea lor. O dată în plus, a devenit evidentă în lumea medicală importanţa aplicării universale a principiilor acestui sistem multimilenar, care este medicina ayurvedică, la condiţiile de viaţă şi activitate din oricare parte a lumii. În ţara noastră, aceste aspecte sunt prezentate pe larg în cadrul cursului de AYURVEDA organizat de ANM (Asociaţia Naţională pentru promovarea Medicinilor Neconvenţionale).
De ce este important să combini corect alimentele?
Unul dintre principiile ayurvedice de bază ale dieteticii se referă la combinarea corectă a alimentelor, atât în dieta generală, cât şi în cursul aceleiaşi mese. Valoarea acestui vechi principiu este recunoscută astăzi de către nutriţioniştii moderni, care au redescoperit ei înşişi (validând astfel vechile învăţături ayurvedice) existenţa unor compatibilităţi, respectiv incompatibilităţi alimentare. La baza acestora stau două aspecte esenţiale.
Primul aspect este cel al selectivităţii şi compatibilităţii secreţiilor enzimatice. Transformările chimice la care sunt supuse alimentele în cursul digestiei se efectuează în prezenţa unor enzime existente în secreţiile produse de glandele digestive.
Compoziţia enzimatică a acestor secreţii este influenţată de natura alimentelor consumate. Spre exemplu, dacă ingerăm mai mult amidon (existent în cereale, cartofi) acesta va induce o creştere a concentraţiei de amilază în secreţiile salivară şi pancreatică (amilaza fiind enzima care descompune amidonul).
Compoziţia enzimatică a acestor secreţii este influenţată de natura alimentelor consumate. Spre exemplu, dacă ingerăm mai mult amidon (existent în cereale, cartofi) acesta va induce o creştere a concentraţiei de amilază în secreţiile salivară şi pancreatică (amilaza fiind enzima care descompune amidonul).
Al doilea aspect al compatibilităţii alimentare: alimentele, pentru a fi asimilate necesită timpi de digestie diferiţi.
Fructoza şi glucoza din fructe nu suferă nicio degradare chimică prealabilă: sunt direct asimilabile. Zaharoza din trestia de zahăr necesită o hidroliză sub acţiunea unei enzime intestinale (zaharaza) pentru a fi absorbită.
Amidonul suferă întâi acţiunea amilazei salivare, iar apoi şi a celei pancreatice, transformându-se în maltoză, care sub influenţa maltazei intestinale trece în glucoză simplă, care se poate absorbi. Astfel digestia amidonului este mult mai lungă decât cea a fructozei sau glucozei din fructe şi necesită şi mai multă „muncă” din partea organismului.
Fructoza şi glucoza din fructe nu suferă nicio degradare chimică prealabilă: sunt direct asimilabile. Zaharoza din trestia de zahăr necesită o hidroliză sub acţiunea unei enzime intestinale (zaharaza) pentru a fi absorbită.
Amidonul suferă întâi acţiunea amilazei salivare, iar apoi şi a celei pancreatice, transformându-se în maltoză, care sub influenţa maltazei intestinale trece în glucoză simplă, care se poate absorbi. Astfel digestia amidonului este mult mai lungă decât cea a fructozei sau glucozei din fructe şi necesită şi mai multă „muncă” din partea organismului.
Grăsimile încetinesc digerarea oricăror alimente mâncate în cursul aceleiaşi mese. Astfel, proteinele „grase” (asociate cu grăsimi) sunt digerate mai lent decât proteinele „slabe” (neasociate cu grăsimi): brânza slabă se digeră mai lent ca brânza grasă.
Alimentele conţinând acizi necesită un timp de digestie prelungit, întrucât organismul trebuie în prealabil să-i neutralizeze.
De exemplu, fructele acide/acre se digeră mai lent decât cele semiacide sau dulci. Legumele verzi se digeră destul de repede întrucât nu au o concentraţie prea mare de proteine, lipide sau acizi.
Iată câteva consideraţii în legătură cu unele asocieri alimentare.
Asocieri indicate şi asocieri nerecomandate
Amidon – acizi
Digestia amidonului (cereale, cartofi) debutează în cavitatea bucală sub acţiunea amilazei salivare. Acizii împiedică acest proces.
Digestia amidonului (cereale, cartofi) debutează în cavitatea bucală sub acţiunea amilazei salivare. Acizii împiedică acest proces.
Amidon – proteine
Proteinele necesită, pentru hidroliza lor, suc gastric (care este acid). Acest Ph acid împiedică activitatea amilazei salivare, care acţionează asupra amidonului într-un mediu mai alcalin (bazic). De exemplu, este de evitat, pe cât posibil, asocierea cerealelor sau cartofilor cu brânză, a pâinii cu iaurt.
Proteinele necesită, pentru hidroliza lor, suc gastric (care este acid). Acest Ph acid împiedică activitatea amilazei salivare, care acţionează asupra amidonului într-un mediu mai alcalin (bazic). De exemplu, este de evitat, pe cât posibil, asocierea cerealelor sau cartofilor cu brânză, a pâinii cu iaurt.
Amidon – glucoză
Este o asociere între două glucide cu timpi de digestie diferiţi. Nu vă grăbiţi să asociaţi deci, cerealele cu fructe!
Este o asociere între două glucide cu timpi de digestie diferiţi. Nu vă grăbiţi să asociaţi deci, cerealele cu fructe!
Amidon – legume verzi
Legumele verzi nu favorizează, dar nici nu îngreunează digestia amidonului. Sunt însă recomandate aceste asocieri, deoarece legumele verzi aduc vitamine, săruri minerale şi oligoelemente, care ajută utilizarea ulterioară în organism a compuşilor rezultaţi din degradarea amidonului.
Legumele verzi nu favorizează, dar nici nu îngreunează digestia amidonului. Sunt însă recomandate aceste asocieri, deoarece legumele verzi aduc vitamine, săruri minerale şi oligoelemente, care ajută utilizarea ulterioară în organism a compuşilor rezultaţi din degradarea amidonului.
Amidon – apă (Atenţie!) Apa poate dilua sucurile digestive, încetinind digestia amidonului. Totuşi, hidroliza amidonului necesită o anumită cantitate de apă, care ar trebui, însă, să fie deja disponibilă în ţesuturi, deci să parvină organismului în afara mesei propriu-zise, graţie menţinerii unui echilibru hidric sănătos (minim 1,5 litri/zi).
Amidon – lapte
Laptele necesită un mediu acid pentru a fi digerat, fapt care se opune degradării amidonului.
În cazuri extreme, laptele mâncat cu pâine poate provoca chiar şi o indigestie.
Laptele necesită un mediu acid pentru a fi digerat, fapt care se opune degradării amidonului.
În cazuri extreme, laptele mâncat cu pâine poate provoca chiar şi o indigestie.
Proteine – grăsimi
Grăsimile inhibă secreţia sucurilor digestive, încetinind digerarea proteinelor. De evitat această asociere mai ales în cazul persoanelor obosite.
Grăsimile inhibă secreţia sucurilor digestive, încetinind digerarea proteinelor. De evitat această asociere mai ales în cazul persoanelor obosite.
Proteine – legume verzi
Este o asociere foarte bună. De exemplu: brânză albă cu praz sau ouă (nu maioneză care are grăsimile provenite din ulei) cu dovlecei.
Este o asociere foarte bună. De exemplu: brânză albă cu praz sau ouă (nu maioneză care are grăsimile provenite din ulei) cu dovlecei.
Lipide – amidon Este compatibilă asocierea grăsimilor cu amidonul, de exemplu cartofi fierţi, amestecaţi cu ulei sau unt uşor încălzit sau cu fulgi de ovăz sau alte cereale.
Lipide – legume verzi
Este o asociere foarte recomandată.
Este o asociere foarte recomandată.
Lipide – Glucoză (fructoză)
Lipidele încetinesc absorbţia glucozei, care este una dintre cele mai rapide. (De aici şi folosirea ei ca substitutent de hrană în urgenţele medico-chirurgicale, când este administrată intravenos). În acest context se recomandă, de exemplu evitarea smântânii îndulcite.
Lipidele încetinesc absorbţia glucozei, care este una dintre cele mai rapide. (De aici şi folosirea ei ca substitutent de hrană în urgenţele medico-chirurgicale, când este administrată intravenos). În acest context se recomandă, de exemplu evitarea smântânii îndulcite.
Mic dejun | Prânz | Ora 17 | Cină |
mere, pere, urdă cu unt | ouă, nuci, andive, ciuperci, salată de castraveţi şi lăptuci, salată de morcovi cu ţelină, ulei de măsline, şvaiţer | mere, stafide | iaurt, castraveţi, varză verde, praz, dovlecei, brânză albă |
struguri proaspeţi, iaurt, piersici, măsline, varză | caşcaval, praz, ridichi, spanac, salată de varză roşie, morcovi, cartofi la cuptor | prune uscate, pesmet cu unt | fasole verde, ouă, napi |
căpşuni, miere, piersici, caise, lapte bătut (kefir) | smântână, dovlecel, conopidă, salată de sfeclă roşie, orez, migdale | banane, smochine şi curmale | Ştevie, brânză de vaci, pere, varză roşie |
mere, germeni de grâu | ouă, vinete, gulii | gutui | şvaiţer, mazăre |
Respectarea compatibilităţii elimină posibilitatea autointoxicării
În cazul asocierii de alimente incompatibile se pot declanşa uneori fenomene de fermentaţie a glucidelor (generatoare de dioxid de carbon, acid oxalic, alcool – compuşi care produc balonări şi crampe abdominale, constipaţie sau diaree) sau procese de putrefacţie a proteinelor (rezultând hidrogen sulfurat, acid fenil propionic, indol, scatol, fenoli, alcooli, acid acetic – compuşi toxici pentru organism).
Aşa numitele regimuri omogene, bazate pe compatibilităţi alimentare, au darul de a uşura digestia, atât prin creşterea vitezei de absorbţie, cât şi prin diminuarea efortului organismului de a digera alimentele respective, precum şi de a suprima fenomenele fermentaţiei sau putrefacţiei intestinale. Se evită astfel producerea de toxine la nivelul tubului digestiv, prin a căror absorbţie are loc o autointoxicare progresivă a organismului, care poate genera diferite stări de boală.
În continuare, vă oferim câteva sugestii de meniuri bazate pe respectarea compatibilităţilor alimentare.
Diete ayurvedice pentru cele trei tipuri constituţionale fundamentale
O dietă corect concepută din punctul de vedere al criteriilor constituţionale poate fi uneori suficientă pentru a conduce, ea singură, însă într-un timp mai îndelungat, la vindecarea afecţiunilor de care suferiţi.
Tipul dezechilibrat la care predomină elementul aer – VATTA – este cel care suferă cel mai adesea de slăbire excesivă (emaciere), malnutriţie, boli consumptive (ex: tuberculoza). Focul lui digestiv este variabil, uneori digeră foarte uşor, alteori are dificultăţi în prelucrarea şi asimilarea hranei. Stările psihice negative care însoţesc bolile de tip VATTA sunt anxietatea, frica sau neliniştile de tot felul.
Tipul dezechilibrat la care predominant este elementul foc – PITTA – este tipul călduros, cu un apetit intens şi o digestie puternică.
În general suferă de arsuri la stomac sau în alte zone ale corpului. Acest foc digestiv îi poate cauza diaree, infecţii, boli febrile. Atitudinea negativă generatoare de boală se concentrează în cazul lui pe mânie, violenţă, criticism.
Tipul dezechilibrat la care predominant este elementul apă – KAPHA – este cel care are digestia cea mai lentă, suferind adesea, după masă, de o senzaţie de greutate în stomac. Este predispus la obezitate, iar emoţiile negative care îl caracterizează sunt lăcomia şi ataşamentul.
Vă prezentăm într-un tabel sintetic alimentele cele mai indicate fiecărui tip de dezechilibru constituţional, care pot să reechilibreze şi să armonizeze fiinţele respective.
| Tipul VATTA | Tipul PITTA | Tipul KAPHA |
Fructe | caise banane cireşe grapefruit struguri ananas curmale smochine piersici | mere cocos pepene piersici prune dulci rodii stafide | mere caise cireşe afine prune uscate stafide rodii |
Legume | castraveţi cartofi dulci ridichi dovlecei ceapă gătită (călită, fiartă, dar nu prăjită), fasole verde morcovi | conopidă ţelină varză fasole verde castraveţi dovlecei cartofi salată verde ciuperci | varză ţelină conopidă salată verde ceapă crudă spanac usturoi ciuperci ridichi morcovi |
Cereale | grâu ovăz orez | grâu orez ovăz | orz porumb mei hrişcă |
Produse Animale | unt unt clarifiat (în sanscrită – ghee – fiert pentru eliminarea apei şi a impurităţilor) lapte dulce iaurt kefir smântână | unt clarifiat lapte dulce unt nesărat | fără lactate (excepţie laptele de capră) |
Uleiuri | toate uleiurile comestibile (cel mai intens efect de armonizare îl are uleiul de susan) | anumite tipuri de uleiuri comestibile | fără ulei (exceptând uleiul de porumb, migdale sau de floare soarelui, în cantităţi mici |
Cea mai pură hrană
„Din SATTVA (aspectul de elevare şi aspiraţie) se naşte Cunoaşterea, din RAJAS (aspectul de personalitate, acţiune excesivă) lăcomia, iar din TAMAS (aspectul de personalitate, acţiune excesivă) confuzia, iluzia şi ignoranţa” (BHAGAVAD GITA XIV.17).
Dieta cea mai favorabilă unei vieţi sănătoase şi frumoase este alcătuită doar din alimente pure, uşoare, moderat răcoritoare, care furnizează toată forţa de care avem nevoie, dar care nu tulbură mintea. Ea are la bază fructele şi legumele proaspete, crude, laptele, cerealele, în general alimentele având gust dulce natural şi pe care le vom prepara cu ajutorul focului, cât mai puţin cu putinţă.
Excitantele, alimentele picante, acre sau sărate favorizează desfăşurarea activităţilor intense, dar ele produc şi agitaţia minţii şi stimularea excesivă a simţurilor.
Hrana care a suferit o prelucrare termică îndelungată sau hrana reîncălzită, mâncărurile care datorită păstrării îndelungate sau în condiţii neadecvate au dobândit gust amar sau astringent, precum şi cele greu de digerat sunt TAMAS-ice şi opacizează mintea, producând o lentoare a gândirii, somnolenţă.
În concluzie, folosind principiile ayurvedice prezentate în acest articol, vă puteţi alege singuri alimentele SATTVA-ice, compatibile cu tipul dumneavoastră constituţional, necesare pentru a crea premisele unei „sănătăţi de fier”.
Încheiem cu un sfat extrem de preţios al lui Omraam Mikhael Aivanhov: „Hrana este o scrisoare de iubire trimisă de Creator, ce trebuie descifrată… Când începeţi să mâncaţi, trimiteţi dragostea voastră hranei şi în acel moment ea se va deschide să vă dăruiască comorile sale.”
Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 16
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu