candela

href="http://alliekatzgraphics.com/candle1.php">


Candle - Comments and Graphics Glitter

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Raceala


Cum prindem răceala?
Când temperatura corpului trece de 37°C (febră), când îţi curge nasul, te simţi ameţit şi fără vlagă şi simţi o durere în gât… atunci ştii că te-a prins răceala.
Toate cele prezentate mai sus sunt doar simptome care îţi indică faptul că ai răcit, însă te-ai
întrebat vreodată ce se întâmplă în interiorul organismului când eşti răcit?
Ce se întâmplă în corpul tău când eşti răcit?
Totul începe în momentul în care un organism microsopic (bacterie, virus, fung etc.) reuşeşte să depăşească bariera sistemului imunitar (fie din cauza frigului, fie din cauză că am intrat în
contact cu cineva bolnav) şi reuşeşte să se instaleze în organismul nostru – rezultând o infecţie.
Drept urmare corpul nostru îşi mobilizează mai tare sistemul imunitar pentru a lupta cu
„invadatorii”.
Cum se luptă sistemul imunitar?
Când organismele patogene (invadatorii) stimulează activitatea sistemului imunitar, se
eliberează o substanţă numită pirogen endogen, care trasmite un semnal creierului prin care îi comandă să ridice temperatura la peste 37°C – iar atunci spunem că avem FEBRĂ.
Când temperatura este la peste 37°C au loc 3 fenomene:
1. Celulele sistemului imunitar(leucocitele) devin mai eficiente – le creşte capacitatea de a
neutraliza micorbii.
2. Creşte cantitatea de interferon din corp – o categorie de proteine naturale produse de
sistemul imunitar, care au acţiune antivirală şi anticanceroasă.
3. Se împiedică dezvoltarea şi înmulţirea bacteriilor şi virusurilor, deoarece majoritatea dintre
ele nu pot supravieţui şi nu se pot înmulţi la o temperatură de peste 37°C.

Toate acestea se întâmplă atunci când organismul îşi urcă temperatura la peste 37°C.
Aşadar observăm că febra este un mecanism de apărare al sistemului imunitar împotriva
invadatorilor.
Pe lângă aceste 3 simptome, când avem febră, experimentăm o serie de senzaţii neplăcute,
însă şi acelea fac parte din acest mecanism natural de purificare a organismului. Iată în ce fel:
* Apar stări de amorţeală, ameţeală şi lipsă de energie
În primul rând din cauză că organismul îşi canalizează resursele înspre sistemul imunitar, pentru a-l face cât mai eficient în lupta cu „invadatorii”. Din acest motiv apare în corp o lipsă de vitamine, minerale şi energie, în special o lipsă a vitaminei C, care este esenţială pentru
sistemul imunitar, deoarece o leucocită (globula albă) foloseşte de 4 ori mai multă vitamină C
decât o celulă normală.
Iar în al doilea rând, se poate ca organismul să facă unele minerale indisponibile pe timpul
infecţiei, deoarece unele bacterii care ne invadează corpul au nevoie de acele minerale pentru a supravieţui. Aşadar şi din acest motiv se poate experimenta un dezechilibru al nutrienţilor pe timpul infecţiei.
* Pielea devine palidă
Se întâmplă asta, deoarece organismul încearcă să piardă cât mai puţină căldură, motiv pentru care reduce circulaţia la nivelul pielii, iar asta va da un aspect palid, însă doar pe timpul îmbolnăvirii, după care pielea îşi va reveni.
* Apare deshidratarea
Din cauză că organismul pierde multă apă prin transpiraţie, motiv pentru care e absolut necesar să bem apă (NU lichide, ci apă). Prin tanspiraţie se elimină toxinele din organism, fiind un proces natural de autovindecare.
* Curge nasul şi apare tusea
Asta se întâmplă tot ca urmare a unor procese naturale de autovindecare, deoarece corpul
încearcă să elimine prin mucus diverse toxine şi bacterii care ne-au invadat corpul. Tot ca autodetoxifiere mai pot apărea diarea sau alte stări asemănătoare.
Aşadar, după cum se poate observa, febra este un mecanism de apărare şi autovindecare al
organismului, fără de care corpul nu ar putea face faţă infecţiilor. În aceste condiţii putem
considera că „febra este prietena sănătăţii noastre”. Din nefericire însă, majoritatea oamenilor au fost învăţaţi s-o privească exact pe dos, ca fiind un mare inamic al sănătăţii.

Ce greşeli fac oamenii când au febră? Vor s-o scadă!
Cea mai mare greşeală (care din păcate, vine în primul rând din ignoranţa medicilor, dar şi din lipsa de informare a pacienţilor) este că încearcă să suprime acest mecanism natural de
apărare al organismului.
Imediat ce temperatura trece puţin peste 37°C, doctorii au obiceiul să îndoape pacienţii cu
medicamente pentru scăzut febra, de obicei paracetamol, iar în unele cazuri, vă vine să credeţi sau nu, se prescriu din start antibiotice.
Ce se întâmplă când suprimi acest mecanism natural?
Se pot întâmpla 2 lucruri:
1. Corpul încearcă din răsputeri să-şi ţină starea de febră, în ciuda tuturor medicamentelor
administrate pentru scăderea febrei, iar până la urmă reuşeşte să omoare „invadatorii”. E cazul în care omul tot ia medicamente şi se enervează că nu-i scade febra, în loc să se bucure că organismul încă are resurse să se lupte cu invadatorii. În acest caz boala se vindecă, însă durează mai mult decât în mod normal – e acea răceală uşoară care nu mai trece o dată.
2. Organismul nu reuşeşte să câştige lupta cu „invadatorii”, iar organismul ajunge să rămână
infectat de anumite mircoorganisme pe care sistemul imunitar nu le va mai ataca.
Ar mai fi şi a treia soluţie: moartea – când organismul nu face faţă provocării cu infecţia, iar
febra sare la peste 42°C.
Pe lângă aceste efecte nedorite, medicamentele prescrise de doctori au şi ele o serie de efecte dăunătoare asupra organismului, despre care pacienţii sunt mult prea rar informaţi (de obicei nu sunt deloc informaţi). Bineînţeles că în industria farmaceutică există mai multe
medicamente împotriva răcelii, care au efecte secundare dăunătoare, însă noi ne vom ocupa
doar de cele comune.

Efectele secundare ale medicamentelor
* Paracetamolul (acetoaminofenul - substanţă activă):
- În primul rând, când vorbim de febră, el nu face decât să prelungească boala suprimând
mecanismul natural al febrei.
-În al doilea rând, a fost publicat un studiu care a demonstrat faptul că paracetamolul suprimă
activitatea anticorpilor în lupta cu organismele patogene, făcând ca boala să dureze mai mult.
- În al treilea rând afectează ficatul, generând insuficienţă hepatică. În SUA se înregistrează în medie 450 de decese pe an din cauza insuficienţei hepatice generate de excesul de
paracetamol. Mai mult decât atât, asocierea paracetamolului cu alcoolul, dublează riscul de
infuficienţă hepatică.
- Afectează rinichii. Statisticile arată că 15% din persoanele care fac dializă, au ajuns în această situaţie din cauza efectului pe care paracetamolul şi aspirina l-au avut asupra rinichilor lor.
- Creşte riscul de astm, deoarece scade cantitatea de glutation (GSH) din organism – un
antioxidant care se găseşte în ţesutul plămânilor şi care are rolul de a proteja plămânii.
- Creşte riscul de hipertensiunie. În urma unui studiu pe 8 ani, realizat pe 80.000 de femei
sănătoase (între 31 şi 50 de ani), s-a demonstrat că femeile care au luat medicamente cu
conţinut de acetaminofen şi ibuprofen mai mult de 22 de zile pe lună, au avut un risc de
hipertensiune cu 86% mai mare, decât femeile care nu luau deloc aceste medicamante.
* Ibuprofenul – substanţă activă din unele medicamente împotriva răcelii
- Într-un studiu făcut pe 10 ani, pe 114.000 femei sănătoase (între 22-85 de ani), în
vederea identificării factorilor care contribuie la cancerul de sân, din acest lot 2400 de
femei au făcut CANCER la sân în această perioadă. În urma investigaţilor oamenilor de ştiinţă a reieşit că administrarea zilnică de ibuprofen pentru 5 ani a crescut cu 50% riscul de cancer, în comparaţie cu femeile care nu luau. În cadrul aceluiaşi studiu a reieşit că femeile care au consumat aspirină zilnic pentru minim 5 ani, aveau un risc cu 80% mai mare de a dezvolta cancer la sân triplu negativ, decât femeile care nu consumau aspirină regulat.
- La fel ca paracetamolul, supradoza de ibuprofen intoxică ficatul, crescând riscul de insuficienţă hepatică şi icter.
* Aspirina
Deşi este mai rar prescrisă împotriva răcelii decât cele de mai sus, oamenii nu ezită să ia
aspirină când sunt bolnavi sau când simt orice alt tip de durere. Se pare că oamenii au uitat că atunci când iau aspirină, au de a face cu un medicament şi nu cu o bomboană. Iată ce ne arată studiile despre aspirină:
- Suprimă capacitatea globulelor albe de a distruge microbii.
- Este asociată cu Sindromul Reye, în special la copii sub 21 de ani.
- Creşte cu 27% riscul de a face ULCER, cel puţin aşa susţine un studiu făcut la Wester Sydney University, făcut pe 187 de pacienţi care consumau între 57 şi 325 de miligrame de aspirină pentru cel puţin o lună.
* Antibioticele
Antibioticele sunt un real PERICOL pentru sănătate, iar inconştienta cu care sunt consumate de oameni este de-a dreptul uimitoare. Este interesant că nici mulţi medici de familie nu au nicio rezervă în a prescrie antibiotice, chiar şi atunci când NU este cazul. Vă vine să credeţi sau nu, unii medici prescriu antibiotice preventiv, chiar dacă în acel moment nu există infecţie
bacteriană puternică în organism care necesită antibiotice, ci e infecţie cu virus. Dacă am ajuns să luăm antibiotice pentru roşu în gât, mai avem puţin şi le luăm direct când suntem sănătoşi, vezi Doamne, pentru a preveni îmbolnăvirea.
Totuşi, în cazul în care mai sunt oameni, care nu sunt conştienţi de pericolul antibioticelor,
urmăriţi câteva din modurile în care afectează ele sănătatea:
- Dezechilibrează flora intestinală, deoarece omoară bacteriile benefice (probiotice) din intestin şi încurajează dezvoltarea florei patogene, din care face parte şi ciuperca Candida Albicans. De la acest dezechilibru şi de la infecţia cu Candida, poate apărea o întreagă gamă de afecţiuni: de la intestin iritabil până la CANCER. Mai multe despre acestea găsiţi în articolul despre „Candidoza sau sindromul antibioticelor”.
- Distrugerea sistemului imunitar, ca urmare a dezechilibrării florei intestinale – care este de
fapt pilonul de bază al imunităţii.
- Prin administrarea antibioticelor pentru cea mai mică infecţie bacteriană (care nu necesită
antibiotice, însă zicem c-o luăm preventiv ca să nu se agraveze răceala) vom face ca bacteriile să devină rezistente la antibiotice, iar următoarele îmbolnăviri vor fi din ce în ce mai severe şi chiar dacă vom lua atunci antibiotic, el nu va mai avea niciun efect, deoarece bacteriile au dezvoltat rezistenţă.
- Un studiu realizat pe 3 milioane de persoane în 2008 a demonstrat că persoanele care iau antibiotice de 2-5 ori pe an, au un risc cu 27% mai mare de a face cancer, în timp ce persoanele care iau de mai mult de 6 ori pe an antibiotice au un risc cu 37% mai mare de a face cancer, decât persoanele care nu iau antibiotice.
(Dacă „cineva” îmi recomandă să mă îndop preventiv cu medicamente când abia am febră de 38°C de la o răceală, ca să nu urce mai tare, îi recomand şi eu lui să ia antibiotice încă de pe acuma – tot aşa preventiv, ca nu cumva să facă febră. Cam ăsta ar fi principiul).

Aşadar, probabil vă întrebaţi ce fac când am febră?
După cum am mai spus, ferba este un mecanism natural de apărare al organismului care ne
ajută să luptăm împotriva invadatorilor. Ea este „prietena sănătăţii noastre” şi trebuie să ne
folosim de ea cât mai înţelept cu putinţă pentru a ne păstra o stare de sănătate cât mai bună.
Poate febra să ne facă rău?
Orice s-ar întâmpla, NU trebuie să uităm niciodată că febra poate fi mortală, însă nu când este sub 40°C. Doar când infecţia persistă şi febra trece peste pragul de 40°C, ea devine periculoasă şi este necesar să intervenim cu medicamente pentru a o scădea. ÎNSĂ când aceasta este sub 40°C (cum este în majoritatea cazurilor), ea este un mecanism natural de VINDECARE al organismului.
Totuşi, ce TREBUIE să facem când avem febră?
În primul rând este absolut necesar ca febra să fie foarte atent SUPRAVEGHEATĂ, deoarece când urcă peste 40°C ea reprezintă un pericol pentru sănătate şi este necesar să se intervină cu medicaţie.
Până atunci însă avem la îndemână o grămadă de tratamente 100% naturale şi fără efecte
secundare, care ne ajută să facem faţă cu brio răcelii. Iată care sunt acestea:

Tratamente naturale împotriva răcelii
Tot ce trebuie să facem este să ajutăm organismul să-şi desfăşoare cât mai bine procesele naturale de autovindecare, adică să creăm condiţiile perfecte pentru ca sistemul imunitar să lucreze eficient. Aşadar principala armă pe care ne vom axa împotriva bolilor este sistemul imunitar.
I. Dieta – sau tratamentul prin alimentaţie
„Medicamentul să-ţi fie hrană, şi hrana să-ţi fie medicamentul” – spunea Hippocat – părintele
medicinei – acum aproximativ 2500 de ani. Aşadar, la fel ca pentru toate bolile, tratamentul
răcelii se porneşte în primul rând de la DIETĂ.
a) Eliminarea zahărului din dietă, cel puţin pe perioada bolii.
Principala problemă în ceea ce priveşte carbohidraţii simpli (zahăr, glucoză, fructoză, galactoză etc. – noi le voi numi generic pe toate „zahăr”), este că suprimă drastic activitatea sistemului imunitar:
- Scade cu 50% eficienţa celulelor macrofage – cele responsabile pentru mecanismul de
fagocitoză (procesul prin care globulele albe „mănacă” organismele patogene – bacterii
visursuri, sau fungi)
- Urcă nivelul de insulină din sânge, iar acest lucru inhibă secreţia hormonului de creştere (GH) – care este strâns legat de buna funcţionare a sistemului imunitar.
- Scade cu 40% capacitatea tuturor leucocitelor de a omorî microbii.
- Hrăneşte organismele dăunătoare din intestin (flora de putrefacţie) şi în acelaşi timp
omoară „bacteriile bune” (probiotice), lucru care duce la scăderea imunităţii.
Zahărul dăunează şi persoanelor sănătoase slăbindu-le imunitatea, însă este cu atât mai
dăunător persoanelor deja bolnave. Astfel că el nu ar trebui consumat în exces nici de cei
sănătoşi, şi cu atât mai puţin de cei bolnavi.
Din aceste motive, pe perioada cât suntem bolnavi ar fi bine să încercăm să reducem consumul de carbohidraţi, însă mai ales cantitatea de carbohidraţi simpli şi cu index glicemic mare (zahăr, glucoză, fructoză, dulciuri, prăjituri, inclusiv mierea de albine), deoarece aceştia se absorb mult prea repede şi dezechilibrează sistemul imunitar. Totuşi pentru a ne asigura necesarul de carbohidraţi pe perioada bolii putem consuma carbohidraţi complecşi, care se absorb lent şi nu dezechilibrează sistemul imunitar (pâine, legume, cereale, leguminoase etc.).
Aşadar, pe perioada răcelii vom avea o dietă:
- Fără zahăr, dulciuri, miere, prăjituri sau ciocolată.
- Fără sucuri (mai ales că unele băuturi „răcoritoare” conţin 7 linguriţe de zahăr la 250ml)
- Fără exces de fructe dulci – conţin fructoză şi de aceea ar fi bine să nu exagerăm cu ele în
timpul răcelii. Bineînţeles că cele sărace în fructoză (cum e LĂMÂIA) sunt chiar recoamndate.
b) Consumul de alimente bogate în vitamine şi minerale
În lupta cu „invadatorii” organismul face o risipă de energie şi nutrienţi, în special de vitamină
C. De aceea noi trebuie să optăm pentru o dietă cât mai bogată în vitamine şi minerale.
1) Vitamina C
În ceea ce priveşte vitamina C, ea este esenţială deoarece sistemul imunitar are nevoie de o
cantitate mare de vitamină C pentru a funcţiona, şi, aşa cum am mai spus, celulele sistemului
imunitar (leucocitele) au nevoie de 4 ori mai multă vitamină C decât o celulă normală. Din acest motiv vitamina C este esenţială pe parcursul bolilor, iar când spun vitamina C mă refer la cea din ALIMENTE şi nu la cea din PASTILE.
Acid ascorbic faţă de vitamina C
Suplimentele (pastilele) de vitamină C conţin în general doar acid ascorbic, deşi pe etichetă
scrie Vitamina C.
Pe de altă parte, vitamina C provenită din alimente este formată din: Rutină, Bioflavonoide,
Factorul K, Factorul J, Factorul P şi Acid Ascorbic.
Aşadar vitamina C din suplimente NU este aceeaşi cu vitamina C din alimente (acest principiu e valabil şi pentru alţi nutrienţi). Iată care sunt cele mai importante surse naturale de vitamină C:

(Necesarul zilnic de vitamină C pentru un om sănătos este de 60 mg)

2) Zincul
Alături de vitamina C, zincul este esenţial pentru buna funcţionare a sistemului imunitar şi
are de asemena şi proprietăţi antioxidante. Dacă vitamina C este denumită metaforic „vitamina imunităţii”, zincul poate fi considerat „minerala imunităţii“ .
Zincul joacă un rol important, atât pentru prevenirea infecţiilor la oamenii sănătoşi (prin
menţinerea imunităţii puternice), dar este cu atât mai important în timpul febrei când sistemul
imunitar este suprasolicitat. Totuşi supradoza de zinc, care apare când se administrează doze de peste 150 mg până la 450 mg zinc, poate fi periculoasă pentru sănătate, motiv pentru care este indicat să ne axăm pe sursele naturale de zinc în defavoarea celor artificiale, adică să ne axăm pe ALIMENTELE bogate în zinc mai degrabă decât pe suplimente. Mai mult decât atât, sursele naturale de zinc au o biodisponibilitate mai mare decât zincul din suplimente, adică este absorbit mai bine şi organismul se poate folosi mai eficient de el (la fel se întâmplă cu majoritatea nutrienţilor proveniţi din surse naturale, în comparaţie cu cei proveniţi din suplimente).
Iată care sunt principalele alimente bogate în zinc:

(Necesarul zilnic de zinc pentru un om sănătos este de 15 mg)

* Alimente bogate în antioxidanţi
Pe lângă alimente care conţin vitamina C şi zinc, ar fi bine să consumăm alimente bogate în
ceilalţi ANTIOXIDANŢI (ex. Vitamină A, Vitamină E, Co. Q10, Luteină, Licopen, Seleniu, Cisteină, Zinc etc.) - substanţe care apără organismul împotriva radicalilor liberi şi susţin activitatea sistemului imunitar.
În ceea ce priveşte asimilarea necesarului de antioxidanţi, cea mai bună alegere o
reprezintă salata de legume.
Aşadar alimentaţia pe timp de răceală ar fi bine să conţină zilnic cel puţin o salată de legume (minumim 5 sortimente de legume), fiind o sursă excelentă de antioxidanţi – care ne vor întări sistemul imunitar pe perioada bolii. Deşi antioxidanţii se găsesc şi în fructe, ar fi bine să nu exagerăm cu ele, ci să optăm pentru antioxidanţii din legume, deoarece excesul de fructoză nu este benefic pe timp de boală.
c) Consumul de apă – cel puţin 2 litri pe zi.
În timpul luptei cu infecţiile corpul transpiră mult şi pierde multă apă, riscând să se desihrateze.
Pe lângă asta, persoanele care au febră nu mai percep atât de bine senzaţia de sete. De aceea trebuie să consumăm suficientă apă, chiar dacă nu resimţim foarte tare senzaţia de sete.
Atenţie: se consumă minimum 2 litri APĂ, şi nu 2 litri de LICHIDE, deoarce şi băuturile „răcoritoare” şi „vodca” sunt lichide, însă ele nu ne vor ajuta să ne vindecăm.
d) Folosirea alimentelor şi plantelor cu efecte antimicrobiene
* Usturoiul şi ceapa:
Usturoiul este considerat de către unii specialişti ca fiind „regele alimentelor”, din cauza
efectelor vindecătoare miraculoase pe care le are.
Substanţa activă numită ALICINĂ (care se găseşte în special în usturoi, dar şi în ceapă) are un efect antibacterian, antiviral, antiparazitar şi antifungic natural, ajutând organismul în lupta cu „invadatorii”, fără a avea efecte dăunătoare (cum au antibioticele sau alte medicamente de
sinteză). Pe lângă acestea, usturoiul şi ceapa au şi alte efecte benefice printre care: scăderea colesterolului „rău”(LDL), scăderea hipertensiunii, subţierea sângelui, şi nu în ulltimul rând au efect antioxidant (protejează împotriva radicalilor liberi).
Atenţie: aici vorbim de usturoiul consumat crud şi nu de usturoiul din capsule.
* Propolisul:
La fel ca usturoiul este un antibiotic şi antiviral natural. Pe lângă acestea, porpolisul întăreşte
sistemul imunitar prin stimularea producerii de globule albe. Mai mult decât atât, studiile arată
că propolisul are efect antiinflamator, antialergic şi nu în ultimul rând, efect antitumoral (anticancer) provocând moartea celulelor canceroase, fără a le afecta pe cele sănătoase.
* Echinaceea
Întăreşte sistemul imunitar prin:
- stimularea fagocitozei (procesul prin care fagocitele „mănâncă” organismele străine care au
invadat corpul)
- creşterea eficienţei limfocitelor în lupta cu organismele patogene
- creşterea numărului de celule T (sau limfocite T)
- şi nu în ultimul rând, creşte cantitatea de interferon, interleucină, imunoglobulină şi alte
substanţe, care participă la buna funcţionare a sistemului imunitar.
Alte plante eficiente împotriva răcelii, care se pot administra sub formă de tincturi sau ceaiuri:
* Muşeţel
* Muguri de pin
* Cimbru
* Ghimbir
* Şovârf (aka, oregano) etc.
Atenţie: deşi alimentaţia reprezintă componenta principală a vindecării, nu trebuie să ne
forţăm să mâncăm, decât atunci când simţim nevoia, deoarece organismul este oricum slăbit,
iar îndoparea forţată cu mâncare nu face decât să înrăutăţească situaţia.

II. Tratamentul nealimentar
a) Somnul şi odihna
Este esenţial ca pe timpul răcelii să ne odihnim pentru a crea condiţii perfecte organismului în
lupta cu organismele invadatoare.
Mai mult decât atât, somnul reprezintă un mecanism natural de autovindecare al organismului.
În timpul somnului celulele stricate sunt înlocuite, iar neuronii afectaţi trec printr-un proces de
reparaţie. Mai mult decât atât, un somn odihnitor asigură buna funcţionare a sistemului
imunitar. Pe de altă parte lipsa somnului are efecte devastatoare asupra sistemului imunitar şi respectiv asupra sănătăţii generale atât la oamenii sănătoşi, şi cu atât mai mult la cei bolnavi.
Este important ca locul unde ne odihnim să fie bine încălzit, astfel încât corpul să nu piardă
multă căldură – pentru ca activitatea sistemului imunitar să se desfăşoare cât mai eficient.
b) Expectorarea mucusului
Cu toţii ştim că atunci când suntem bolnavi apare un exces de mucus la nivelul nasului şi
gâtului, lucru care nu demonstrează altceva, decât să sistemul nostru imunitar funcţionează
foarte bine.
De ce se formează un exces de mucus când suntem bolnavi?
Din două motive simple:
1. Pentru a elimina organismele patogene şi germenii ajunşi la nivelul foselor nazale sau la
nivelul laringelui. Astfel, prin eliminarea de mucus, corpul practic scapă de diferite organisme
patogene şi de alte substanţe străine ajunse la nivelul foselor nazale. Acesta este de
asemenea un proces natural de autocurăţire pe care n-ar trebui să-l împiedicăm cu diferite
medicamente şi picături.
2. Pentru că atunci când sistemul imunitar se luptă cu organismele invadatoare, creşte secreţia de mucus în întreg organismul, deoarece imunitatea funcţionează mai bine în acest fel. Aşadar creşterea secreţiei de mucus de la nivelul nasului este şi o dovadă că sistemul imunitar este pus pe treabă.
Pe lângă acestea se poate întâmpla să ne curgă nasul când nu suntem bolnavi. Aceasta se
întâmplă fie din cauza alergiilor, fie din cauză că anumiţi germeni au intrat în fosele nazale şi e nevoie să fie eliminaţi sau pur şi simplu din cauza frigului, deoarece frigul inhibă activitatea
anumitor celule de la nivelul nasului, care are drept urmare eliminarea de mucus până în
momentul în care intrăm din nou la căldură.
Este ciudat cum toţi oamenii se enervează şi încearcă să-şi oprească curgerea nasului cu diferite picături, în condiţiile în care acesta este un mecanism natural de curăţare a
organismului – pe care nu ar trebui sub nicio formă să-l suprimăm.
Ce trebuie totuşi să facem?
Se ne suflăm nasul ori de câte ori este înfundat, pentru a ajuta eliminarea diferitelor bacterii de la nivelul nasului şi să scuipăm mucusul pe care-l expectorăm când tuşim – în niciun caz NU trebuie să-l înghiţim. În acest fel, procesele de detoxifiere de la nivelul nasului şi gâtului se vor desfăşura natural şi armonios.
c) Stabililizarea nivelului de vitamină D din corp
Vitamina D este un stimulent foarte puternic al sistemului imunitar, fiind implicată în
producerea a 200 tipuri de peptide antimicrobiene (componete ale sistemului imunitar care
au rolul de a lupta cu infecţiile). E şi motivul pentru care ne îmbolnăvim mai rar vara.
De unde luăm vitamina D?
Avem 2 surse principale:
1. Din expunerea la soare. Vitamina D se formează la nivelul pielii prin expunerea la soare
pentru 15-20 de minute, însă încetează îndată ce pielea se înroşeşte (se arde). De aceea este indicată expunerea scurtă la soare (cel puţin a mâinilor şi picioarelor), atunci când avem
probleme cu răceala, însă trebuie avut grijă ca nu cumva pielea să se ardă.
2. Dacă este iarnă şi nu avem parte de soare, cea mai bună sursă de vitamina D este PEŞTELE (în special tonul şi somonul, dar şi alte specii). Din acest motiv ar fi indicat să consumăm şi peşte pe perioada când suntem răciţi pentru a stimula activitatea sistemului imunitar.
Atenţie: Suplimentele de vitamină D administrate în exces fac mai mult rău decât bine, motiv
pentru care ar fi bine să nu se consume decât, dacă ne supraveghem atent nivelul de vitamină D din organism (prin analize) – pentru ca nu cumva să se ajungă la supradozaj.
d) OPŢIONAL: „Leacurile băbeşti”
Cu toţii ştim că atunci când ne îmbolnăveam la ţară, bunica avea mereu câte un leac miraculos prin care ne vindecam de răceală, fără să fi pus în gură vreun medicament artificial. Chiar dacă multe dintre ele s-au pierdut de-a lungul timpului, încă mai există o mulţime de leacuri populare împotriva răcelii. Iată câteva dintre ele:


Aşadar să recapitulăm:
Pe perioada răcelii…
1. Eliminăm total zaharurile simple din dietă (zahăr, dulciuri, sucuri).
2. Consumăm salate şi alte alimente bogate în vitamine şi minerale (în special vitamină C şi
zinc).
3. Consumăm alimente şi plante antibacteriene: usuroi, ceapă, propolis, echinaceea, muşeţel
cimbru etc.
4. Ne asigurăm odihna necesară.
5. Eliminăm acumulările de mucus din nas şi gât.
6. Ne asigurăm necesarul de vitamină D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu